Cel mai probabil, numele Port Barton nu spune nimic celor mai mulți dintre noi. Am început să ne “lovim” de el deabia când am demarat documentarea și căutarile despre Palawan, Filipine. Sursele oficiale consemează că satul Port Barton este o variantă mai relaxată, mai puțin aglomerată a lui El Nido. Aveam să constatăm la fața locului că o mare parte din descriere este încă validă, iar amprenta turismului, desi vizibila, s-a impregant mult mai discret.
Încercăm să-i facem un portret subiectiv, povestind o zi din timpul petrecut aici și, implicit, o zi din viața satului de la malul mării.
⏰ 7:00
Ne trezim odată cu găinile (de fapt, cocoșii) care, la 7:00 dimineața țipă odihniți și cu mare forță pentru a nu uita vecinii cine-i stăpân în bătătură.
Ziua nu este curent electric în sat și bungalowul nostru stă pitit în semi-întuneric. Lumina zilei bate foarte puțin prin plasele de țânțari cu care sunt tivite ferestrele. Acoperișul amplu, din fâșii de frunze de cocotier prinse bine întrele ele, contribuie la umbra generală și, parțial, la răcoare.
Ne revigorează oricum imediat apa rece de la duș – majoritatea opțiunilor de cazare oferind doar aceasta variantă – și aruncăm ceva de îmbrăcat pe noi. Suntem gata să ne începem ziua!
⏰ 8:00
Merge netul și reușim, dupa aprox. 30 de minute, chiar să încărcam o poză! Este remarcabil că în locul ăsta și în condițiile de electricitate redusă impuse de generatorul prea mic al satului, Jerry, proprietarul, a găsit o cale să aibă net.
Modemul și bateria lui atârnă efectiv de streașina casei, într-un săculeț. Netul mai mult șchioapătă decât merge și se odihnește adeseori, dar există și-l felicităm pe Jerry cu sinceritate.
Sărim peste micul dejul și ne pregătim bagajul pentru o zi de island hopping: camerele foto, go pro-ul pe care rar îl folosim, prosopul, pălăria și șapca, cremele anti-țânțari și de protecție solară. Checked!
⏰ 8:45
Fratele lui Jerry ne așteaptă pe plajă, în dreptul cocotierului strâmb. E landmark în Port Barton pentru că este doar unul în cei aprox 1,3 km de plajă, așa că știm exact unde să-l găsim.
Barca tradițională, mai mare și cu motor mai puternic decât cea cu care am fost cu o zi înainte în mangrove, saltă agitată de valurile care se sparg la țărm și urcă pe nisip. Ne îmbarcăm și noi și pornim, furând startul excursiilor standard, care încep un pic mai târziu.
Asta a și fost ideea din spatele deciziei de a închiria o barca doar pentru noi și a nu participa la un tur de grup.
⏰ 9:00
Prima oprire: limba de nisip cu stele de mare.
Până acolo, observăm că apa este atât de clară și calmă in golf încât îi vedem fundul, la câțiva metri buni sub noi. Vedem și primele stele de mare și debarcăm pe mica insulă. Barcagiul nostru clatină amărât din cap în timp ce aduce în apă două stele lăsate de turișii necunoscători în mijlocul insuliței.
Cel mai probabil, ne zice el, cum stelele de mare nu pot respira oxigenul din aer, s-au axfisiat deja.
- Nota bene! În funcție de specie, o stea de mare poate supraviețui scoasă din apă câteva minute (3-5) sau câteva ore. Ca sa putem empatiza cu ele, să ne închipuim că ne trage cineva sub apă pentru o ședință foto, pentru câteva minute, fără să apucăm nici măcar să luam o gură de aer înainte. Cei mai mulți dintre noi nu vom supraviețui.
⏰ 10:00
Snorkelling cu țestoasele la German Island
Pișcați bine de mici meduze care au venit aici să se înfrupte din plancton, nu prea ne arde să plutim la suprafața apei și să privim țestoasa cu dimensiuni impresionante care se hrănește cu nesaț. Meduzele astea sunt punctiforme și neveninoase, dar deranjează serios!
Rezistăm totuși 15 minute și mai facem o încercare în larg, la marginea unui recif de corali. Impresionant! Ne facem această impresie în maximum 2 minute și ne grabim spre barcă. Ah, ce ustură!!!
Asta ar fi fost atracția principală, dacă apa nu ar fi fost luată în primire de micile creaturi, decise să nu împartă nimic cu nimeni. Nu e așa mereu, dimpotrivă, însă anul ăsta vremea e nebună și a perturbat ecosistemul.
⏰ 11:30
Prima oprire pe insula Bongot.
Timp berechet să explorăm, să găsim șopârle și păsări. E low tide și trecem prin apă către o insuliță vecină, unde ni se părea nouă de la depărtare că ar fi un resort. Goana după cafea ne face să fim dornici să aruncăm o privire.
Facem turul insulei. Resortul este abandonat, nu mișcă nimic și atmosfera aduce puțin cu una dintr-un film de groază. După o curbă, vedem un om cu o macetă care blochează drumeagul. Ne vede și el. Ezităm cu toții, dar nu-i chip să dăm înapoi, așa că mergem spre el.
E ok, nu-i niciun film de groază aici, ne anunță că e o insulă privată și că putem să îi dăm ocolul, dar ar fi bine apoi să ne întoarcem pe cea din care am venit.
⏰ 13:30
“Ooo, ați avut noroc! De obicei, proprietarii țin câini lupi și rotweilleri pe insulele private cât nu stau acolo. E mare problema că vin și în sat și au omorât animale și mușcat oamenii”, ne spune la întoarcere barcagiul nostru. Mda, mulțumim…
Între timp, cât noi am fost “exploratori”, el a pregătit prânzul: pește fript pe grătar, un fel de mini-ton, orez, salată de vinete, roșii, castraveți și banane la discreție. Bun!
⏰ 14:00
Siesta. Insistă și barcagiul să ne luăm timp pentru ea și să nu ne grabim, că e foarte importantă!
⏰ 14:30
Marea s-a învolburat, iar noi mergem contra curentului către o insulă mare, pe numele ei Albaguen (sau Insula Maxima). Debarcăm. Suntem sfătuiți să mergem să vedem cum e mai încolo, dupa colț, și să urcăm un pic, că e drum făcut.
Ca și pe insula precedentă, ca și în Port Barton, de altfel, peste tot sunt mulți câini vagabonzi. Fenomenul a scăpat de sub control. Nu mergem mult și ajungem la cea mai frumoasă plajă din vederi. Cocotieri până în buza ei, nisip tip pulbere, alb și catifelat.
Apa e perfectă pentru o baie și necucerită de nimic pișcăcios. Ne bucurăm că am ajuns aici și savurăm din plin momentul.
Aici, într-un colț al ei, o gospodărie și o familie cu doi copii, două leagăne, o bărcuță, câteva găini și trei câini.
Aflăm că locuiesc aici temporar, să aibă grijă de plajă. Mie nu-mi pare nimic temporar, judecând după casa din ciment și dependințe, dar poate mă înșel.
⏰ 15:30
Traversăm înnot, luptând contra curentului, strâmtoarea care desparte insula Maxima de cea vecină, tot proprietate privată. Ajungem pe plajă sa și…No trespassing! Nu pare a avea câini de pază, dar nu suntem dispuși să riscăm. Pornim înapoi către barca noastră.
⏰ 16:00
Plouă. Deși este sezon uscat, vremea a înnebunit peste tot și se simte și aici. Asta este și explicația pentru micile meduze și planctonul din zonă. Asta este explicația și pentru ploile abundente din (cel puțîn) ultimele două săptămâni. Chiar și așa, peisajul este fascinant și ies cadre deosebite.
⏰ 16:30
Ajungem înapoi în Port Barton, odată cu soarele și la timp pentru o porție generoasă de clătite la Besaga Cottages.
Vremea ne mai bucură cu o sesiune scurtă de ploaie cu soare, după care se potolește.
⏰ 17:30
Se apropie apusul și oamenii încing grătarul. De aici, de la o măsuță amplasată direct pe plajă, cu picioarele în nisip, am văzut cele mai multe apusuri-spectacol. Muzica este în surdină, oamenii amuțesc și toată lumea pare fascinată, ca în transă, până când soarele dispare în spatele junglei.
⏰ 18:30
Se aprind făcliile și “lunile” agățate de copacii protectori. Cina poate începe.
⏰ 19:30
Revenim în bungalowul nostru. Seara, până la miezul nopții mai precis, avem curent și punem la încărcat bateriile aparatelor foto, și telefoanele. Netul mișcă greu seara și nu ne putem baza pe el pentru mai nimic.
⏰ 21:00
Ne strecurăm cu grijă sub plasa contra țânțarilor și adormim odată cu găinile. Nu știu de ce, dar aici cocoșii cântă și seara și tot ei dau stingerea!
Informații și sfaturi utile:
Cum am ajuns în Port Barton
- Din Puerto Princesa, capitala insulei, am luat un microbuz care ne-a dus la destinație în aproximativ 4 ore, nu înainte de a se întrebuința serios pe cateva zone cu noroi. Deși drumul e astfaltat aproape complet, ultimii 20 de kilometri sunt încă în lucru și când plouă e cu emoții. Biletul a costat 500 PHP de persoană (aprox. 8 EUR), doar dus, dar ne-a luat din fața ușii.
- În Port Barton se plateste un bilet de acces în zonă, 50 PHP de persoană, valabil 10 zile.
Cazare și masă în Port Barton, Palawan
- 🛌 Noi am ales Kiwi Lodge. Nimic deosebit, un bungalow cu apă rece și pat cu plasă de țânțari, într-una din curțile din sat. Dar gazda e de nota 10 și internetul chiar a functionat din când în când (ceea ce vom avea să aflăm că e lucru mare pentru nordul Palawan-ului)
Alte opțiuni de cazare în Port Barton:
- Beso Hilltop Retreat, de la 62 EUR/noapte/cort
Sursa foto: booking.com
- Westpoint Inn, de la 29 EUR/noapte/camera
- Rubin Resort, de la 38 EUR/noapte/camera
- Ausan Beach Front Cottages, de la 26 EUR/noapte/camera
- Hotel Oasis Port Barton, de la 55 EUR/noapte/camera
Sursa foto: booking.com
- Theresa’s Pension House, de la 63 EUR/noapte/camera
- Parrots Boutique Resort, de la 74 EUR/noapte/studio delux
Sursa foto: booking.com
- Angels Hautz Resort, de la 37 EUR/noapte/camera
- există mai multe opțiuni pentru a servi masa în Port Barton, preferatele desigur au fost cele direct pe plajă, cu făclii și grătar la fața locului. O cină pentru două persoane a variat între 800 si 1400 PHP (aprox. 13-22 EUR), depinde de cât de foame ne-a fost și câte beri au intrat pe lângă.
Excursii din Port Barton
- Există 4 tururi principale (numite A,B,C,D) care sunt expuse pe panouri peste tot și au prețuri fixe afișate, 700 PHP de persoană (aprox. 11 EUR). Durează de la 9 AM la 4 PM și de obicei vizitează 4-5 insulițe, cu prânz pe una din ele și snorkel în cel puțin 3 locuri.
- Pentru a vizita unele insule se plătește o mică taxă la fața locului, de regulă 50 sau 100 PHP/persoană.
- La tururile de mai sus se adaugă unul printre mangrove și opțiuni de tur privat care te duce unde vrei. Un tur privat de o zi a costat 2500 de PHP pentru două persoane (aprox. 40 EUR), de asemenea cu prânz inclus. Avantajul a fost ca am putut vedea ce insule am vrut și în ce ordine ne-a trecut prin cap, evitând într-o oarecare măsură aglomerația.
- Se pot face si drumeții catre 2 cascade, la 4 respectiv 8 kilometri de sat. Pe jos e nevoie de ceva timp pentru că, deși drumul nu e greu, implică urcare. Teoretic se poate ajunge și pe scuter, însă drumul forestier se umple de noroi gros și lipicios după fiecare ploaie mai serioasă și noi nu am vrut să riscăm.
Mai multe informații despre Port Barton puteți găsi la acest link.
Februarie 2018
