Printre cretani umba o legenda care a traversat secolele si a razbit pana in zilele noastre, nepasatoare la schimbarile epocilor. Am aflat-o inca din prima seara petrecuta undeva pe coasta de nord a insulei, in Georgioupoli, chiar de la ghidul nostru.
Se spune ca in vremea in care Dumnezeu a impartit pamantul oamenilor si i-a oranduit pe meleaguri, a uitat de cretani. Acestia, neintelegand, s-au dus spasiti in fata Domnului, iar Domnul le-a dat o bucata de pamant pe care o pastrase pentru El insusi: insula Creta.
Nu prea imi iese mie la socoteala din punct de vedere istoric, zeii grecilor fiind mai vechi in aceste locuri decat crestinismul, dar am luat din poveste ceea ce conteaza de fapt: ne aflam pe un pamant binecuvantat, divers si roditor, inconjurat de ape albastre, locuit de oameni patrioti si recunoscatori pentru ce au.
De toate acestea aveam sa ma conving in zilele pe care le-am petrecut aici, explorand o parte din insula cand pe uscat, cand pe apa. Probabil este nevoie de cativa ani dedicati pentru a ajunge sa cunosti un loc si pe oamenii sai, asa ca ma declar novice si plec de la premisa ca ma veti completa.
Doua plaje inedite: Gramvousa si Balos
La inceput de mai, soarele straluceste puternic pe costa de nord-vest a Cretei, iar marea poarta cu ea o briza ce isi face rapid simtita prezenta prin abundenta de prosoape si pareo-uri care sar din genti si se insurubeaza strans in jurul oamenilor de pe vas.
Pacaliti de soare si pregatiti de plaja si de snorkeling, majoritatea sunt imbracati sumar, iar singura protectie serioasa pe care o gasesc este textura moale a prosoapelor de plaja.
Ne-am imbarcat pe la 10 din portul Kastelli, agatat pe harta in forma de carlig, dupa orasul Kissamo. Suntem oaspetii unui vas mare, cu doua punti, ce pare sa fi adunat toti turistii din partea aceasta de insula. Majoritatea sunt francezi si apartin celor doua categorii care prefera vacantele la inceput de sezon turistic: cupluri de seniori si familii cu copii.
Drumul
Am inceput calatoria de-a lungul peninsulei Gramvousa flancati de un drum vechi, scobit in pamantul pietros si acoperit cu ghemuri de tufe joase, adaptate perfect acestei zone batuta de vanturi.
Sus, norii isi aseaza cu nonsalanta poalele albe peste varfurile stancoase, iar jos, malul se prabuseste taios in ablastrul marii.
Din cand in cand vantul ocoleste partea de vas pe care m-am asezat, poate pentru a investiga cate o pestera sapata in mal sau pentru a da de furca norilor. Cand se intampla asta, lumea isi scoate capul din prosoape sau din palarii si, incalzita de soare, se minuneaza de frumusetea din jur.
Aproape de coasta peninsulei marea este calma si inaintam fara dificultate.
Cand insa ajungem in dreptul primei dintre cele doua insule Gramvousa, cea salbatica si neprimitoare – Agria Gramvousa, incepem sa simtim ca suntem cu adevarat pe mare si cumva suntem supusi la o incercare, precum eroii greci.
Valurile sar pana aproape de puntea de jos si se dizolva in stropi mari, iar vasul le raspunde taindu-le cu avant. Oamenii incep sa se foiasca un pic, insa in mai putin de 10 minute se pare ca am trecut testul si navigam din nou in ape calme.
Zarim foarte aproape silueta primei noastre destinatii – insula Gramvousa Imeri (cea blanda) si epava din fata ei. Sunt mai multe versiuni ale povestii scufundarii acestei nave prin anii ’80, dar cea legata de pirati moderni surprinsi de paza de coasta cretana este cea mai palpitanta.
Trecutul insulei iese usor-usor la iveala, pentru ca povestile cu pirati sunt aici realitate istorica.
Venetienii au construit fortul ce margineste varful insulei Gramvousa Imeri in sec. al XVI-lea pentru a apara Creta de turcilor.
Pe langa acest aspect, doua lucruri din istoria sa mi s-au parut surprinzatoare: faptul ca a ramas in posesia venetienilor cand Creta a fost adjudecata de otomani in 1669 si ca, in timpul razboiului de Independenta fata de turci de la inceputul sec. al XIX-lea, un anume Alexandru Mavrocordat a fost trimis de noul guvernator al Cretei sa termine cu pirateria ce luase mare amploare in zona Gramvousei.
Alexandru era tatal lui Nicolae Mavrocordat, cel care a fost primul principe fanariot al Moldovei.
Gramvousa vazuta de sus
Cat timp insula a fost in posesia piratilor cretani (fosti insurgenti care luptasera alaturi de alti greci in Peloponez) pe insula s-a ridicat o scoala si o biserica. Dar pentru a ajunge la ramasitele fortului venetian e de urcat!
Un drum usor pentru caprele care populeaza insula, insa solicitant pentru noi. Fapt pentru care unii au decis sa ramana la malul marii turcoaz, pe plaja format din pietre rotunjite, colorate divers si sa ne astepte.
Cum imi atarna greu aparatul de gat si trebuia o atentie sporita la fiecare pas, nu am putut sa nu observ ca ce ne spusese ghidul cu o seara inainte legat de darnicia pamantului cretan este adevarat.
„Se spune ca in Creta, intre doua pietre iese o floare!”
Pe la jumatatea urcusului, cand in sfarsit m-am incumetat sa ma indrept de spate, sa ma opresc si sa imi intorc privirea catre drumul parcurs, mi-a incoltit iarasi in suflet sentimentul efemer de „stapanul lumii”.
Iar dupa ce am ajuns sus, de la adapostul zidurilor groase, cu creneluri, am avut confirmarea ca panorama deschisa asupra plajei si a epavei merita orice efort.
Cat despre fortul in sine, zidurile groase specifice constructiilor venetiene au tinut piept vanturilor si vremii, pastrandu-se intr-o forma remarcabila. La fel si micuta biserica in care isi gasesc adapost pe timp de noaptele caprele rezidente.
Laguna Balos
Cum le aseaza natura pe toate!
Langa o insula care a apartinut la un moment dat piratilor, se afla o laguna care uneste fin o insulita aproape circulara de Creta. Din Gramvousa pana in Balos deabia am avut timp sa servim masa inainte sa fim poftiti de capitanul vasului la siesta pe una dintre cele mai frumoase plaje ale Cretei.
Nu e vorba numai de dimensiunile generoase, de apa care se sparge in zeci de nuante intense, de la verde la albastru marin, ci si de diversitatea texturilor. Plaja incepe cu nisip, uneori cu tente de roz, ce se rostogoleste catre mal pentru a se piti in unele zone sub covorul de alge uscate, numai pentru a se aduna in nuante aurii printre stancile slefuite de valuri din interiorul lagunei.
Dar asta nu este tot! Cele mai bune locuri pentru cei care apreciaza intimitatea sunt zonele cu nisip din preajma vegetatiei care acopera o buna parte din plaja, intinzandu-se si indesindu-se pe masura ce acapareaza versantii din jur.
Cum grecii sunt un popor foarte credincios, si acest colt aparent uitat al insulei are o bisericuta cocotata deasupra unuia dintre cele doua golfuri.
Pe masura ce am urcat pentru a surprinde intinderea de nisipi si amestecul de culori, vegetatia s-a indesit si compania s-a rarit, astfel incat de la un moment dat doar caprele salbatice ma priveau de sus cu neincredere. Am zis sa nu le dau motive sa ma ia in coarne si sa le las aceasta parte de munte doar pentru ele.
Se facuse oricum tarziu, pentru ca aici, ca in toate locurile mai frumoase decat este „normal”, timpul nu are rabdare cu noi.
Pe la 4:30 am ridicat ancora si am navigat catre portul Kastelli lasand in urma Balos si cele doua Gramvousa pentru urmatorii vizitatori cu ziua.
Se pare ca pentru a aprecia mai mult aceste locuri, secretul este sa nu fie la indemana si sa se primeasca in doze mici!
Roz de Elafonisi
Daca din Balos am trasa o linie verticala (aproape) dreapta, pe axa sud-vest a Cretei am gasi laguna Elafonissi, renumita pentru nisipul roz.
Atat stiam despre acest loc si am zis ca ma descurc numai cu harta in mana (GPSul fie nu stia de Elafonisi, fie nu-i spuneam eu ce trebuie), mai ales ca mai facusem o parte din acest drum cu o zi inainte. Urma deci sa trec de Chania si inainte de Kissamos sa fac stanga, catre sud.
In mai putin de 45 de km ar fi urmat sa vad roz in fata ochilor.
Atat doar ca m-am ratacit asa de usor pe drumurile de tara din interiorul insulei inca m-am invartit in cerc vreo ora, oprindu-ma cand la o plantatie de maslini, cand la vreo bisericuta ascunsa de pe drum. Nici tipenie de om sa intreb ceva…
Inainte sa ma dezmeticesc m-am pomenit din nou in drumul mare ce taie pe orizontala extremitatea de nord a insulei si apoi fix de unde plecasem in croaziera cu o zi inainte: in portul Kastelli.
De dat inapoi nu mai aveam cum, asa ca am mers la fie ce-o fi pe drumul ce serpuieste aproape paralel cu coasta vestica.
55 de km nu sunt un capat de tara, mi-am zis si in plus peisajul trebuie sa fie groav!
Cu ultima parte nu m-am inselat, insa ce m-a lovit a fost ca drumul serpuieste pe la vreo mie de metri altitudine (cred), este destul de ingust mai ales prin satele cucuiete, cu portiuni fara parapet si per ansamblu mai carlionatat decat parul afro.
Serpentinele se tin lant si am dovedit cei 55 de km in mai bine de trei ore, in acompaniamentul select al golurilor in stomac si al unor emotii puternice la intalnirea cu un autocar. Jur, nu stiu cum a incaput pe langa mine, dupa ce m-a pus sa fac in premiera niste manevre cu spatele in rampa si in curba!
Cand am scapat de acest drum, m-am dus direct la manastire.
Manastirea Chryssoskalitissa
Cu 6 km inainte de Elafonisi, pe dreapta, drumul duce la acest ansamblu inaltat pe o stanca deasupra marii.
Este ridicata in perioada venetiana, iar traditia explica supra-numele de Manastirea Treptei de Aur cum ca ar fi fost luat de la ultima din suita de 90 sau 98 (dupa alte surse) de trepte care duceau aici. Adevaratii credinciosi, cei fara pacate, pot vedea aceasta treapta ca fiind din aur.
O alta explicatie, poate mai usor de atestat istoric, este ca maicutele de aici au ascuns aurul manastirii sub o treapta de la intrare pentru a-l proteja de otomani.
Am stat putin in acest loc, insa interiorul pictat al bisericutei merita studiat mai indeaproape intr-o vizita viitoare.
O plaja de top
Elafonisi este de fapt o laguna, ca si Balos. O fasie de nisip acoperita cu o pelicula subtire de apa leaga insulita (rezervatie naturala protejata) de Creta.
Cand am ajuns eu intr-un final, pe la 4 dupa-amiaza, mai intai am zarit zmeele. Zeci de zmee. Nu ma asteptam sa vad atata lumea facand kiting aici si m-am apropiat curioasa.
Plaja Elafonisi este mandra ocupanta a locului 10 in top 25 de plaje ale lumii (votat pe TripAdvisor) pentru alaturarea de nuante intense de albastru, calmul apelor si rozul stins ale nisipului.
Sa fi fost lumina calda a dupa-amiezii si cerul partial acoperit, sa fi fost asteptarile cu care venisem dupa un drum lung prea mari, cert este ca vroiam mai mult roz!
L-am gasit in nisipul ca in clepsidra de langa apa, l-am gasit in preajma stancilor tesite din stanga plajei.
Sper sa il regasesc cu proxima ocazie in orele diminetii si sa ii admir reflexiile de-a lungul intregii zile.
***
Programele din Creta au fost organizate de partenerii locali TUI Hellas in colaborare cu Nova Travel (tour-operatorul din grupul nostru de companii) si sunt disponibile la vanzare in agentiile TUI TravelCenter.
***
Informatii si sfaturi utile:
Cazare
- pentru atractiile din vestul Cretei va recomand o cazare in zona Chania. Noi am stat la Pilot Beach, in Georgioupoli, un hotel care arata tare bine, are o multime de facilitati si plaja la o trecere prin pasajul de sub soseaua principala distanta.
Turul Gramvousa-Balos
- drumul pe sosea pana in Kastelli dureaza aprox. o ora si un pic, depinde de locul de preluare/plecare;
- timpul petrecut pe mare dureaza tot asa, aprox. o ora/sens si cam 15 min intre Gramvousa si Balos;
- pranzul pe vas, ca si transportul cu autocarul si biletul pe vapor sunt incluse in excursia optionala;
- exista si un drum vechi, in stare nu foarte buna, care ajunge in laguna Balos pe uscat, insa experienta este inzecit mai frumoasa pe apa;
- la inceput de mai este nevoie de o jacheta sau un hanorac si baia in apa asta atat de tentanta cromatic este doar pentru „caldurosi”;
- plaja din Gramvousa nu este cu nisip fin, ci cu pietre rotunjite de apa, insa are si o zona mai nisipoasa aprope de linia unde se sparg micile valuri. Am vazut pe plaja arici de mare esuati, deci recomand incaltari si atentie cand inotati.
- in Balos, in functie de flux si de reflux, istmul care leaga insulita de Creta poate fi continuu sau scindat de apa. Am putut trece cu pantalonii suflecati pana la genunchi dintr-o parte in alta.
- in partea „cretana” sa ii spunem, exista toatele si taverne, precum si o zona amenajata cu sezlonguri si umbrele de plaja.
- laguna Balos pare un loc bun pentru snorkeling si are zone intinse in care apa este atat de mica si calma inca trebuie sa fie grozav pentru copii.
- pentru exploratori, la nord de Balos sunt ruinele unui vechi sit roman (Agnion) si desigur, posibilitatea de a urca pe versantii ce flancheaza laguna.
Turul in Elafonisi
- drumul bun, cel pe care il arata Google Maps prin interiorul insulei este mult mai confortabil decat cel de coasta. Chiar si asa, dureaza din/pana in Chania cam 2,5 – 3 ore.
- merita macar o oprire intr-un un sat cretan din munti si mai ales o musaca servita la o taverna de familie;
- daca nu doriti sa mergeti pe cont propriu, plaja Elafonisi poate fi integrata intr-o excursie optionala de o zi, marca TUI;
- regiunea in care se afla Elafonisi se numeste Innachori.
