Daca ar fi sa o luam in ordinea cronologica a turului, primul loc ar fi Thekkady, doar ca pur si simplu trebuie sa incep cu Munnar pentru ca nu mai pot tine doar pentru mine imaginile din acest loc!
Plantatiile de ceai din Munnar
Drumul din Thekkady in Munnar nu l-am savurat la dus decat putin.
Cativa kilometri, dupa care a trebuit sa inchid ochii ca sa am o conversatie linistitoare cu stomacul meu. Se pare ca nu i-a placut combinatia de serpentine in ac de par, altitudine si drum nu mai lat de o banda, dar pe care se circula din ambele sensuri. Si se circula ca in India, adica ca nicaieri altundeva in lume: cu frane bruste si depasiri aventuroase, protejate doar de zeii hindusi. Cand va spun ca soferii companiilor de turism merita platiti in aur, chiar nu exagerez: sunt niste artisti.
Cei aproximativ 90 de km se parcurg anevoios, in ore care trec greu daca nu te uiti pe geam.
Insa, daca lumea ta interioara este foarte stabila si serpentinele nu o dezechilibreaza, drumul este o incantare. Zice Bogdan ca sunt portiuni in care soseaua se invecineaza cu pante abrupte si dedesubt sunt vai pline de nori dimineata.
Pe masura ce drumul se incolaceste pe versanti si soarele ii sparg, apar cat cuprinzi cu ochii coline verzi-albastrui egal colorate.
Din loc in loc sunt niste blocuri mari de granit si portocali, singurele elemente care sparg covorul perfect de verde al platatiilor de ceai din Munnar.
Am ajuns intr-un colt al „tarii lui Dumnezeu”. Cel mai frumos de pana acum.
Despre banalul ceai si uriasa industrie din spate
Ceaiul e o afacere foarte mare in India, atat ca bun de export cat si ca locuri de munca interne.
India este al doilea producator de ceai din lume, contribuind cu aprox. 30% din productia globala si ocupa locul 4 la export (China fiind pe primul loc). Daca am inteles eu bine, piata globala a ceaiului este de peste 2 miliarde USD/anual.
Ceaiul de la Darjeeling este poate cel mai cunoscut, insa cel produs in Munnar este mai bun calitativ. Exista doua variante de procesare: CTC (cut, twist and curl) care detine si cota cea mai mare de piata, urmat de Orthodox Tea! Numele m-a facut sa clipesc un pic, dar se pare ca acesta din urma este manufacturat folosind procesul traditional de productie.
In Munnar, compania care detine cel mai intinse plantatii este TATA.
Poate va suna cunoscut numele. Este vorba despre acelasi holding care produce faimoasele masini indiene. Sunt activi in foarte multe sectoare care aparent nu au nicio legatura unul cu altul.
Daca istoria arbustilor de ceai in Munnar incepe cu britanicii si populatia localnica de vanatori-culegatori, vremea buna si racoroasa care pria atat ceaiului (cafeaua nu s-a adaptat asa de bine), cat si colonistilor obisnuiti cu temperaturile din Anglia, poti crede ca UK este tara catre care se exporta cea mai mare cantitate de ceai din India si azi.
Dar nu! Cea mai mare cantitate se exporta catre tarile independente, membre Commonwealth si Federatia Rusa, apoi catre Iran si UAE.
Dimineata si seara printre plantatiile de ceai
Dupa pranz am ajuns la destinatie, in micutul oras Munnar.
In jurul lui mai sunt cateva sate cu case colorate, ascunse pe jumatate de coline.
Cum nu mai aveam stamina sa vedem Muzeul Ceaiului (activitate care ar fi durat cam o ora), ne-am oprit in oras doar pentru cateva minute sa vedem o bisericuta. Desi aveam ghid, l-am lasat sa plece in treaba lui pana cand imi revenea stomacul la loc, insa soferul tot insista sa nu ratam bisericuta Domnului.
Dumnezeul crestin este bine reprezentat in Munnar (si in Kerala in general sunt mult crestini), pentru ca l-am mai vazut si in altarele din magazine si sub forma de stickere lipite pe chioscuri.
Drumul s-a mai zbatut cativa kilometri pana la cel mai nou resort din Munnar.
Se numeste Chandys Windy Woods si zau daca nu merita nota 10 numai si pentru amplasare: direct in coasta unei coline, in mijlocul plantatiei de ceai, cu apusul in dreapta si rasaritul in stanga. Practic, de pe balcon, le vezi pe amandoua, plus muntii din zare, plus plantatiile de ceai care se intind pana la ei.
Avand la dispozitie doar jumatate de zi, eram disperati sa mergem la o plimbare printre arbustii de ceai.
Doar ca treaba nu sta chiar asa. Toate plantatiile sunt in proprietatea cuiva si nu poti sa o iei de-a latul pentru ca accesul fara un permis este interzis. In plus, pentru turisti nu este facil deloc. Dealurile sunt chiar abrupte.
Doar elefantii pot face acest lucru liberi. Si nu strica plantele, ci merg agale pe cararile dintre ele!
Desi in Munnar fauna locala a disparut din cauza plantatiilor, zona este inconjurata de rezervatii naturale pline de pasari si mamifere, plus o planta anume (Neelakurinji) care infloreste doar o data la 12 ani.
In plus, la 13 km de Munnar este Anamudi („cap de elefant”), cel mai inalt varf din sud-estul Indiei. Ai ce face pe aici o saptamana pe putin!
Ne-am cam ros unghiile din cauza timpului limitat, dar am zis sa profitam la maxim, astfel incat ne-am petrecut toata dupa-amiza afara, pe drumurile publice dintre plantatii, intre doua etape de ploaie torentiala. Am pozat fiecare colt de drum, fiecare copac si panorama cu munti inalti din toate unghiurile.
Dar cine au fost oare norocosii care au avut parte a doua zi soare la prima ora a diminetii si din nou un ghid pasionat de fotografie?
Ne-a dus pe repede inainte sa vedem primul baraj curbat din India si unele dintre frumoase coline din zona. Ne-a aratat semintele si floarea de ceai si ne-a facut cunostinta cu cateva culegatoare in exercitiul functiunii.
Sunt numai femei. Se zice ca nu iese ceai daca frunzele nu sunt culese de femei. As avea eu de comentat aici, dar nu e locul potrivit.
Este una dintre cele mai grele munci!
Majoritatea femeilor sunt din statul vecin, din Tamil Nadu. Taie arbustii si culeg saptamanal frunzele proaspete pentru ceai. Desi au fete si maini aspre, se insenineaza imediat cand vin oaspeti si cele mai multe se opresc sa ne zambeasca.
Daca ar fi sa fac un top 3 peisaje care m-au rapus prin frumusetea lor, plantatiile de ceai din Munnar s-ar afla in el. Iar zona, cu paduri si savane, cu rauri, lacuri si cascade este fara indoiala una dintre cele mai scenice din sudul Indiei.
Nu stiu cum facem data viitoare, dar avem nevoie de vreo 10 zile pentru a ne bucura cum se cuvine de Munnar si varul lui apropiat Thekkady.
Periyar National Park sau natura din Thekkady
Mr. Kannan, soferul nostru cu abilitati de ghid si inima de parinte (o sa povestesc de ce zic asta), locuieste in Thekkady si este foarte mandru de acest lucru. Ne spune ca oraselul, situat in Kerala, dar la granita cu statul vecin Tamil Nadu are o clima perfecta fiind mai la inaltime si inconjurat de o mare padure mereu verde.
In plus este curat dupa standardele din sud si are cateva atuuri pentru care vin turisti multi, atat din India, cat si de peste mari si tari: elefantii salbatici si tigrii.
Am intrat in sanctuar cu inima cat un purice la gandul marii intalniri, dar ne-a trecut repede cand ghidul ne-a zis ca el e localnic, dar nu a vazut niciodata un tigru.
E tanar, l-am consolat noi, mai are timp! Cu toate astea, in parc sunt documentati si inregistrati peste 40 de tigri, ceea ce se pare ca este foarte mult, tinand cont de suprafata si de cat de teritoriali sunt. Sigur ca nu stau la intrare, nici ei si nici elefantii, dar macacii, langurii Nilgiri si veveritele uriase (imaginati-va un caine basset in copac), da!
Cea mai simpla si non-invaziva varianta de a face cunostinta cu natura din parc este la bordul unei ambarcatiuni ce face un tur pe lacul artificial Peryar.
Pentru cei care nu vor sa se multumeasca cu atat, exista pachete cu inoptare in parc, in niste cabane ca ale „padurarului”, dar cu toate facilitatile unei cazari in oras, si tururi ghidate. Vecina mea de bancheta din barca, o doamna din Germania care calatoarea singura (nu este prima pe care o intalnim, jos palaria in fata nemtoaicelor calatoare) fusese in acea dimineata la trekking si o incantase linistea din parc, pasarile si mamiferele zarite.
O cu totul alta experienta fata de barca plina cu 100 de turisti rotofei de la vestele de salvare obligatorii.
Altfel, de pe barca, fara un tele-obiectiv sau un binoclu si un loc la margine, vizibilitatea nu este foarte buna. E pacat sa nu veniti pregatiti, pentru ca ar fi ceva de vazut: testoase, cormorani si kingfisher-i, pasari-rinocer, turme de caprioare si cerbi, iar la final de zi, exact cand se incheie croaziera, puteti avea norocul nostru sa vedeti o familie de elefanti!
A fost momentul culminant al zilei si ne-am intors impliniti la hotel, pentru a descoperi ca avem propria noastra rezervatie naturala in gradina!
The Elephant Court, eco-resort-ul care ne-a gazduit pentru o noapte in cel mai natural cadru cu putinta, are cativa rezidenti permanenti in persoanele unor familii de languri sugubeti si cel putin o veverita uriasa cu care Bogdan s-a imprietenit de la distanta si a pozat-o de a albit-o! Ea fiind vargata si o acrobata desavarsita.
Am “exagerat” cu natura si cu animalele in turul asta, asa ca dupa Munnar si Thekkady am zis sa facem o pauza culturalo-citadina si sa revenim in provincia vecina, Tamil Nadu, care se lauda cu cele mai spectaculoase temple din sudul Indiei.
Informatii si sfaturi utile:
- programele turistice pentru sudul Indiei sunt optimizate astfel incat oricine sa aiba parte de un mix de natura, cultura si relaxare. Daca aveti insa un interes pentru natura, atunci as recomanda minim doua nopti atat in Munnar cat si in Thekkady; colegii mei de la TUI TravelCenter pot pregati pachete individuale sau tururi pentru grupuri mai numeroase;
- din buget nu ar trebui sa lipseasca banii necesari cumparaturilor. Macar ceai si mirondenii, daca nu si o esarfa de matase sau casmir (pashmina le spun ei);
- pentru a face trekking in rezervatiile naturale, pe langa plata tichetului de intrare (300 rupii) si a taxei pentru camera footo/video (100, respectiv 250 rupii) este necesar un tur ghidat, ca o masura de protectie atat pentru animalele din padure cat si pentru turisti. Exista si pachete de o zi si jumatate ce contin cazare in casuta sau la cort si diverse activitati in Parcul National Peryar. Preturile sunt intre 4000 – 5000 rupii/cabana sau cort de doua persoane.
- pentru ca am pomenit de cifre, indienii (si tarile din jur precum Maldive si Sri Lanka) au in sistemul de masurare cu Lakhs, ce tine loc de 4 zerouri (adica 1 Lakh este echivalentul a 100.000) si Crore care tine loc de 10.000.000.
- atentie mare la gardurile care marginesc drumul si plantatiile de ceai. Multe din ele sunt electrificate pentru a tine elefantii la distanta si, ca sa nu afle elefantii probabil, nu sunt marcate ca atare nicaieri. Am descoperit pe propria piele ca, desi efectul nu e periculos pentru un adult sanatos, nu e placut deloc.
Pe unde am mai ajuns, ce am vazut si ce am experimentat in India:
- Templele din Tamil Nadu;
- Croaziera pe canalele din Alleppey;
- Un spectacol traditional inedit in Cochin;
- Mysore – al doilea cel mai curat oras din India;
- Impresii puternice din Chennai.