Orasul Krabi sta pitit intre mangrove pe malul vestic al golfului Phang Nga si probabil ati auzit de el deja.
Zona este una dintre cele mai spectaculoase si cel mai bine promovate din Thailanda. De aceea am ales sa incheiem turul nostru thailandez aici.
In ciuda numelui ilustru, orasul nu are prea multe de oferit.
A-ti lua cazare in orasul Krabi e ca si cum ai alege un sejur in Tulcea pentru ca acolo este Delta Dunarii. Suna corect, dar la fata locului este posibil sa constati ca nu este asa de facil sa ajungi in fiecare zi la “mare”.
Ba chiar as zice ca Tulcea are mult mai multe de oferit in atractii turistice. In Krabi insa nu ai aproape nimic interesant de facut, activitatea principala a turistilor fiind caratul bagajului intre autocar si barca sau invers, intre doua destinatii din provincie.
Pentru ca provincia cu acelasi nume (in toata Thailanda provinciile si capitalele lor se cheama identic) este cu adevarat spectaculoasa.
Are 154 de insule – intre care cele mai vestite sunt Koh Phi Phi si Koh Lanta – si o zona continentala superba. Nu am vazut in toata tara drumuri asa frumoase ca aici, si am batut totusi vreo 2000 de kilometri.
Principala forma de relief din Krabi sunt dealurile inalte si abrupte de calcar, aruncate din loc in loc ca niste degetare imense.
Le-am mai intalnit si in Guilin in China si in Ha Long Bay in Vietnam, dar nicaieri asa verzi si impanzite de jungla luxurianta. La baza lor se intind plantatii de palmieri si banani, din loc in loc cate un brat de rau marginit de mangrove, si intregul decor este cu adevarat de vis.
Cazandu-ne in oras am fost nevoiti sa conducem scuterul 20 de kilometri pana la plaja pe astfel de drumuri si cred ca e singurul motiv pentru care ne-a parut bine ca am gresit locatia.
Odata ajunsi la plaja am avut alte motive de regret.
Aproape toate locurile prin care am trecut prin Thailanda ne-au vrajit si am sfarsit prin a sta mai mult decat planuisem. O zi colo, doua dincolo, s-au adunat si ne-au lasat doar una pentru Krabi. Mult prea putin, ne-am dat noi seama de pe plaja, vazand ca decorul se continua identic si in apa se formeaza insule si insulite numai bune de explorat pe indelete. Prea tarziu insa pentru a mai schimba ceva.
A trebuit sa setam prioritati si am ales trei lucruri: o plimbare si o cina pe plaja din Ao Nang si jumatate de zi in peninsula Railay (sau Rai Leh pe numele original Thai).
Desi peninsula, Railay este marginita de un perete vertical imposibil de trecut si se poate accesa doar de pe apa.
Este insa cel mai spectaculos loc pe care l-am vazut noi in Thailanda, in cateva hectare aglomerandu-se 4 plaje, o pestera, o laguna, un templu, pereti verticali buni pentru escalada sau pante abrupte pentru drumetii prin jungla.
Plajele sunt aglomerate, dar sunt “din vederi”.
Intre palmierii stau bine asezate resort-uri cu pretentii pe care par ca le justifica, majoritatea aliniate catre cele 2 plaje de vest cu ape turcoaz si stanci spectaculoase.
Estul ofera o plaja mai putin colorata, cu mangrove care cresc la intamplare si o faleza flancata de magazine si centre de diving. Totul este mai scump aici, singurul loc propice celor cu buget redus ramanand Ton Sai, plaja cea mai indepartata si accesibila pe jos doar la reflux.
Se pare insa ca asta este ultimul an in care va ramane asa si terenul a fost deja cumparat pentru o mare statiune ce va sa vie. Thailanda se reorienteaza din ce in ce mai repede catre turistii cu dare de mana si Railay nu face exceptie.
Un drum aici nu este insa complet fara o drumetie. Se zice ca peretii de escalada sunt printre cei mai buni din lume, si probabil cei mai buni de la tropice (ceea ce inseamna ca raman deschisi tot timpul anului). N-avem de unde stii exact, dar era activitate din plin si parea foarte interesant.
Noi am luat-o insa la picior.
La picior e un fel de a spune pentru ca am luat-o cu picioarele, mainile si din cand in cand si cu coatele si genunchii pentru ca drumul e abrupt, in unele locuri aproape vertical, si chiar daca nu ai nevoie de corzi si carabiniere, tot un fel de catarare este.
Prin jungla, unde radacinile, lianele si din loc in loc franghii dispuse strategic, te ajuta sa avansezi pe un drum de pamant care in muntii nostri s-ar numi “nerecomandat incepatorilor” (denumirea La Lanturi in Piatra Craiului va spune ceva? e foarte asemanator). Doar ca aici il parcurg turisti de toate varstele, echipati mai mult sau mai putin corespunzator.
Nu cred ca se produc accidente, dar numarul de slapi rupti lasati drept ofrada pe traseu ma fac sa cred ca juliturile nu sunt chiar rare.
De ce ai face asa ceva in loc sa-ti vezi linistit de cocktailul si kayakul tau?
Pentru ca este unicul mod de a ajunge la laguna pitita in jungla (nu atat de spectaculoasa pe cat s-ar crede, dar drumul pana la ea este o incantare) si la un punct de belvedere de unde se dezvaluie intreaga peninsula. Si, nu in ultimul rand, pentru ca este printre cele mai distractive moduri de a obtine o febra musculara in tot corpul, dar aici e posibil sa fim noi subiectivi.
Inainte de a pleca nu am uitat sa aruncam un ochi la templul de pe plaja. Simbolurile sunt chiar ceea ce par din poza, si da, lumea se roaga la ele cu mic cu mare pentru ca printesa careia ii sunt dedicate e recunoscuta ca face minuni.
Am auzit toate glumele pamantului apropos de ce minuni ar putea face, in mai multe limbi de circulatie internationala, dar nu le vom reda aici, ramane sa le descoperiti la fata locului.
Si de asemenea nu am uitat nici sa salutam locuitorii originali ai peninsulei, langurii cu ochelari.
Sunt tolerati pentru ca tin la distanta cetele de macaci obraznici dar nu sunt nici ei usa de biserica. Dupa ce am luat cateva fructe de mango in cap desi ne tot schimbam locul, ne-am dat seama ca nu e intamplare ci o fac chiar intentionat.
Dar cum sa te superi pe ei cand au o moaca asa simpatica.
Daca nu v-am convins deja, va spunem si in cuvinte: in jumatate de zi in Railay am avut cea mai completa si spectaculoasa experienta care se poate avea pe o plaja la tropice.
Stiam ca ne va fi greu sa parasim Thailanda, dar dupa o astfel de zi a fost tare dureros.
Am intarziat cat am putut momentul, la o plimbare si o cina pe linistita faleza din Ao Nang, o plaja frumusica si lunga, dispusa strategic catre apusuri romantice, dar care paleste in umbra Railay-ului. Dar tot a fost greu. Am promis ca ne vom intoarce (desigur) ca vom incepe cu Krabi data viitoare (asa sa fie!), dar adevarul este ca ne va lipsi Thailanda cu totul. Pana si de scuterul pe care ne-am suit pentru a ne intoarce in oras ne-am despartit cu greu.
Un singur lucru ne-a mai inveselit insa: de la Marea Andaman nu ne luam inca la revedere. Pentru ca urmatoarea destinatie este fix pe partea celalalta a acestei mari si probabil ca nu seamana cu nimic din ce am mai vazut. Se numeste Chennai si este al patrulea cel mai mare oras din India.
Informatii si sfaturi utile pentru o vacanta in aceasta zona din Thailanda:
- barcile catre Railay pleaca si direct din orasul Krabi, dar noi am optat pentru transportul din Ao Nang. Cost: 200 THB/dus-intors/pers.
- o apa si o nuca de cocos la taraba in Railay costa 70 THB; 2 sucuri de portocale la una din terasele hotelurilor de pe plaja – 240 THB
- o cina in Ao Nang este la preturi rezonabile insa – 440 THB/2 pers.
- daca cumva va nimeriti in Krabi Town, piata de noapte este perfecta pentru o cina variata si plina de mancaruri locale. In apropiere este si 7Eleven, pentru a completa cu ce nu gasiti in piata.
3 Comments