Probabil ar fi trecut ani buni pana sa auzim de acest loc daca un roman nu ar fi ales sa se stabileasca aici. Desigur, nu orice fel de roman, ci unul mai special caruia ii place sa povesteasca.
Pe Bradut, caci despre el este vorba, nu l-am intalnit – era plecat in Sumatra – dar am avut parte de romani, suprize si zile dintre cele mai placute.
Buna dimineata, Khanom!
Micul orasel isi vedea linistit de treaba cand am ajuns noi. Era 10 dimineata, dar parea ca nimeni nu isi luase inca avant pentru treburile zilnice. Sau dimpotriva, ajunsesem noi prea tarziu.
De aglomeratie nici vorba, de turisti nici atat, desi ne aflam teoretic in centru.
Si, poate pentru prima data, am fost tratati ca o curiozitate in Thailanda cea prea obisnuita cu strainii.
Cei trei localnici ce stateau la palavre invartind lent niste tigari s-au oprit sa ne salute. Unul singurul vorbea engleza, dar curiosi erau toti trei. Am raspuns la intrebarile traditionale – de unde suntem, de unde venim, unde stam si cat timp – si probabil ca am facut-o corect pentru ca s-au oferit sa ne duca pana la hotel. Pe drum nici tipenie de om.
Toate astea ni s-au parut de bun augur, desi tot ne-am minunat putin. Venisem de mai bine de 3 saptamani in Thailanda si nu vazusem inca plaje, dar la capitolul locuri turistice punctasem din plin. Simteam nevoia sa vedem si altceva, eventual un loc pe unde sa nu fi calcat nici Lonely Planet.
La prima impresie Khanom era fix asta, dar parca tot nu ne venea a crede.
Ca sa ne convingem, am plecat la explorat.
Oraselul Khanom si plaja sa
In prima zi ne-am invartit prin oras.
E greu de spus cati oameni traiesc aici pentru ca majoritatea caselor sunt imprastiate in jungla si printre plantatiile de palmieri din jur, la distante maricele intre ele. Zona mai densa inseamna o strada de vreo 4-5 kilometri pe care se insira cate putin din tot ce ai putea avea nevoie: ATM, 7Eleven, statie de benzina, politie, parc si spital plus o piata si un sat de pescari.
In paralel cu ea, la mai putin de 2 kilometri distanta se afla plaja si o alta strada. Aici sunt insirate resort-uri, hoteluri si, din loc in loc, terase si restaurante la marginea marii. Am numarat cateva zeci. Aproape tot atat de multe ca turistii pe care i-am intalnit.
Ce e cu ele? Sunt ridicate pentru clientii care or sa vina. Asa ne-au explicat toti cei pe care i-am intrebat.
Pai si vin? Deocamdata nu prea. In ciuda eforturilor de promovare se pare ca in Khanom vin in mare masura thailandezi, in weekend.
Ideea insa e buna pentru ca intre aprilie si septembrie, cand vremea in restul tarii se strica, aici ramane frumos si perfect pentru vacante. Si toti s-au pus de acord ca in aprilie si mai e clar mai multa activitate decat in restul anului. Dar chiar si atunci poti sa ai bucati mari de plaja doar pentru tine.
Si adevarul este ca plaja e generoasa.
Desi nu e foarte lata, nici macar la reflux, se intinde cat vezi cu ochii, pe aproape 10 kilometri. Din loc in loc e intrerupta de stanci, dar nisipul e fin si te poti plimba pe ea ore bune. De ce n-or veni turistii aici nu stiu, dar farmecul ei nu a trecut neobservat. Pentru ca in locul lor au venit europeni stabiliti de ceva timp in Thailanda, majoritatea mutati din locurile mai vestite pentru a scapa de aglomeratie. Este si cazul lui Umberto.
Oameni simpatici din Khanom
Dupa ce am ratat micul dejun, iar pranzul l-am servit pe fuga doar noi doi, vantul si nisipul, pe o terasa de bambus de la marginea plajei, pentru cina voiam ceva mai sanatos. Am dat un ochi pe harta si doua denumiri pareau promitatoare “Ciao Bella” si “Khun Lee’s Steak House”. Cu italienii nu prea dai gres asa ca ne-am indreptat intr-acolo si asa l-am cunoscut pe Umberto.
E o dilema cum reusesc ei sa se infiinteze in cele mai indepartate locuri de pe glob si sa-si deschida un restaurant. Cred ca si explorarea si bucataria sunt in genele lor cumva si, daca vin din epoca romana, ma intreb oare cat s-a mostenit la noi, la romani. Om avea si noi o astfel de gena care s-a atrofiat in timp, dar e acolo si se cere activata?
Umberto este aici de mult timp, mai bine de 10 ani. A avut un restaurant in Ko Phi Phi (nu, in Thaliandeza PH nu se citeste F niciodata, ci P) si a plecat de acolo cu nevasta si copiii thailandezi pentru ca era prea obositor. Este un munte de om, inalt si lat in umeri, dar jovial si guraliv ca orice italian. Si tine sa gateasca personal ceea ce comanzi.
De la el am aflat cele mai multe despre Khanom si ne-am intors des la Ciao Bella pentru 2 vorbe si un zambet. Si in a doua seara am avut parte de o surpriza dintre cele mai placute.
“Excuse me, where are you from?”, aud din stanga mea de la un cuplu est european (am presupus noi cand ne-am salutat din cap).
“Romania”
“Pai de ce nu zici asa?!”
Ne-am bucurat ca niste copii mici pentru ca de mai bine de 6 luni, din Peru, nu mai auzisem limba romana decat fugar, la ambasade. Varianta de a sta la taclale cu conationali suna incredibil de bine.
Demi si Cristi au platit insa pentru asta. Eram “nevorbiti” dupa cum au conchis ei si doua seri la rand le-am facut capul calendar cu toate prostiile, de la impresii de pe drum pana la banalitati despre ce se intampla pe acasa. Au fost insa extrem de simpatici si ne-au suportat, desi povestile lor erau mult mai interesante. De mai bine de 3 ani, cu ceva pauze, isi traiesc visul stabilindu-se cu lunile sau anii in locuri din Asia de Sud-Est.
Evident, nu ne-a dus capul sa facem si poze.
Am mai fi stat in Khanom doar ca sa mai schimbam impresii, tare bine ne-am simtit, insa, chiar si cu doar doua seri la dispozitie, tot am plecat motivati si convinsi, inca o data , ca visele devin realitate daca tii la ele si nu ti-e frica sa le pui in practica.
In cautarea delfinilor roz
Si daca apusurile ne-au lasat fara cuvinte, iar serile ne-au fost foarte placute in Khanom, nici zilele nu s-au lasat mai prejos.
Intre plaja din est si muntii din vest, zona contine destula natura nederanjata de om.
In ciuda plantatiilor de arbori de cauciuc si palmieri, viata salbatica se simte in largul ei si ne-am convins de asta inca din prima zi cand ne-a taiat calea pe drum un sarpe de apa. Asa ca ne-am suit pe scuter sa vedem ce mai gasim.
Cele mai vestite vietati ale Khanom-ului sunt delfinii roz.
De la stalpii de iluminat si pana la suveniruri, vezi numai delfini roz.
Suna a animal de basm, dar va asigur, chiar exista, si toti cei care stau aici mai mult timp i-au vazut macar o data. Se fac excursii cu barca spre locurile lor preferate, dar nu e neobisnuit sa ii vezi si de pe mal. Noi n-am avut ocazia pentru ca ultimele sfortari ale musonului au agitat marea pana la punctul in care localnicii nu prea voiau sa iasa cu turisti pe apa.
Ne-am incercat insa norocul spre plajele din nord, locul lor preferat.
Nu i-am gasit, dar am descoperit in schimb un mic si cochet golf stancos ascuns dupa o mare centrala electrica. Angajatii in pauza de masa luau aici un picnic intre pini si palmieri (unii cu familia venita din oras) inainte de a se intoarce la munca. Trebuie sa fie tare placut si sunt convins ca puncteaza puternic la calitatea vietii.
Ceva mai la nord am ajuns intr-o mica rezervatie naturala. Era asa liniste si atat de multe pasari colorate zburau pe acolo incat aproape ni s-a parut o blasfemie sa le deranjam cu zgomotul facut de motorul nostru. Dar, pentru ca aici se gasea pontonul delfinilor roz (asa era el marcat pe harta) a trebuit sa mergem mai departe.
Pe ponton ne-am dat seama ca sansele noastre sunt foarte mici, dar ne-am consolat cu plaja pustie marginita de palmieri si cu acrobatiile unui stol de randuci, probabil cele mai prietenoase si netematoare in fata omului din cate am vazut vreodata.
In rest, am umblat efectiv haihui pe drumuri care ne faceau cu ochiul (si umbrite de vegetatie luxurianta si marginite de munti, sunt multe care tenteaza) si am mai descoperit mici atractii ascunse prin satele din jur: un templu din secolul al XIVlea cu stupa construita din corali, un lac natural format intre cateva stanci si o gradina de pasari, fluturi si orhidee.
Doar gandul ca eram deja la vreo 30 de kilometri de casa si se apropia inserarea ne-am facut sa ne intoarcem, altfel am mai fi mers fara regret.
Sfarsitul drumului
Dar in ziua urmatoare aveam energii noi (si un rezervor plin din nou) asa ca am repetat excursia, de data asta spre sud, fara sa cautam ceva anume, doar sa ne bucuram de drum.
O buna parte din el l-am facut de-a lungul plajei. Mergeam cativa kilometri tragand pe furis cu ochiul printre statiuni, vile de inchiriat si palmieri pana nu mai puteam rezista, apoi trageam pe stanga si incercam din nou apa si nisipul. Si am tot repetat pana cand in sfarsit plaja s-a terminat si au inceput dealurile.
Odata cu dealurile au inceput si resort-urile cu mai multe pretentii.
Chiar daca zonele cu nisip sunt mai rare, privelistea de la inaltime asupra intregului Khanom face probabil toti banii. Si, zic semnele de pe drum, si fructele de mare ar fi gatite cu maiestrie pe acolo (dar doar dupa ora 5 dupa-masa).
Iar cand se termina si restaurantele nu mai ramane nimic decat jungla si un drum de beton ce serpuieste pe pante de 20 de grade.
Un fel de roller coaster pe care conduci singur printre copaci enormi si plante agatatoare. Eram tare curiosi unde vom ajunge cand, tot ca dintr-un basm, am gasit dupa vreo 10 kilometri un semn care ne arata sfarsitul drumului.
Urma o coborare abrupta care se termina in fata unui bar denumit chiar asa “The end of the road”.
Desigur, alaturi de o plaja lunga pe post de premiu pentru cei care s-au incumetat sa ajunga pana aici. Genul acela de loc unde alaturi de turisti se odihnesc la soare si cate o soparlita sau un piton si unde palmierii cresc in voie (strambi daca asa vor ei) alaturi de magrove si stanci imense.
Am mai fi stat, dar…
Dupa patru zile in Khanom stiam in sfarsit suficiente cat sa putem petrece cateva saptamani perfecte, alegand locatiile pentru activitati si relaxare dupa pofta inimii. Pentru ca orice am fi vrut sa facem, gaseam aici la indemana si exact pe gustul nostru. Plus, un mare plus, oameni simpatici si deschisi cu care sa le impartim.
Dar de cand am plecat haiuhui am stiut ca nu putem sta prea mult intr-un loc si e bine asa.
Daca ar fi fost altfel probabil am fi ramas blocati pe traseu pana acum (doar noi stim cu cata greutate ne-am despartit de cateva din locurile vizitate). Am promis prin urmare ca vom reveni si de data asta va trebui sa o facem rapid. E greu de crezut ca acest loc va ramane asa mult timp pentru ca are tot ce-i trebuie pentru a deveni noua destinatie secreta a Thailandei in care se duce toata lumea.
Pentru inca 2-3 ani insa sunt convins ca oamenii vor continua sa zambeasca si sa faca cu mana cand te vad turist, ca vor fi locuri libere pe nisip chiar si in sezonul de varf si ca delfinii si pitonii isi vor vedea linistiti de tabieturile lor in preajma plajelor. Cat timp astea se vor intampla Khanom va fi in topul listei noastre de destinatii thailandeze.
Informatii si sfaturi utile:
CUM AJUNGI
- orasele de legatura se numesc Surat Thani si Nakhon Si Thammarat (care are aeroport). Indiferent cum ati ajuns in Thailanda (aici colegii mei de la TUI TravelCenter pot ajuta), pentru a ajunge in Khanom trebuie sa treceti prin unul dintre ele. Noi am ajuns cu trenul de noapte din Bangkok in Surat Thani si apoi am luat un microbuz. Daca la tren preturile sunt clare si se gasesc pe siteul oficial www.railway.co.th, la microbuze preturile variaza intre 100 si 200 THB/pers./sens.
- in oraselul Khanom nu am vazut sa fie transport public, dar se gaseste o varianta cu scuterele localnicilor pentru un prim drum.
- pentru a te misca in voie, varianta inchiriere scuter este cea mai buna. 200 – 250 THB/24h. Drumurile sunt foarte bune si traficul lejer.
CAZARI
- variate, de la 530 THB/camera/noapte mai departe de plaja, dar chiar nu prea conteaza cand ai scuter, crescand catre si peste 1.000 pentru bungalow-uri pe plaja. Exista si cel putin o optiune de resort (asa cum folosim noi termenul in Europa) de pe la 3000 THB/camera/noapte.
COSTURI DE ZI CU ZI
- daca vreti sa stai cu lunile aici, chria unei case este cam cat a unui apartament modest cu doua camera in Bucuresti, asa ca…
- mancatul la restaurantele expatilor nu este ieftin dar este delicios: 480 THB/mic dejun doua persoane si 800 THB/cina.
- la terasele si micile restaurente locale, o masa pentru doua persoane se invarte pe la 220 THB
Pe unde am mai ajuns, ce am vazut si ce am experimentat in Thailanda:
- frumusetile din Krabi;
- insula in care nu a ajuns Leonardo di Caprio;
- plajele Thailandei din vederi;
- noi, insularii din Koh Yao Noi;
- Phuket, insula vazuta de pe scuter;
- prin nordul Thailandei;
- de ce ne-a placut in Chiang Mai;
- Bangkok-ul, asa cum l-am vazut noi;
- evadari din Bangkok in doua piete inedite;
- un oras imperial – Ayutthaya;
- Parcul National Khao Yai.