Destinatii, Malaezia Nici un comentariu

IMG_4534

 

Unul dintre lucruri pe care le-am remarcat a doua zi dupa ce am ajuns in Kuala Lumpur au fost canalele. Sau mai bine zis dimensiunile lor XXL.
Mai ales in zona rezidentiala Bukit Bintang – din apropierea noului centru – trotuarele ondulate in forma colinei sunt perforate de aceste tuburi circulare imense.
Le-am gasit doar inestetice si ne-am vazut de drum, insa dupa pranz, pe la unu, am inteles de ce sunt ca niste gauri de sarpe imens: cu sezonul ploios aici nu e de glumit.

 

Cand ploaia te uda de jos in sus

IMG_3432

 

Cu toate schimbarile climaterice, expresia „ploua ca la tropice” este destul de greu de transpus pe meleagurile noastre. In Malaezia, in sezonul ploios, se inchid majoritatea afacerilor si optiunilor de cazare de pe insule, iar in orase lumea poarta slapi in geanta si se inarmeaza cu multa rabdare. Cel putin in Kuala Lumpur, cand vine norul si incepe sa se scuture peste oras, traficul – si asa congestionat – se comprima si mai tare.
De sus, cortina de apa cade cu atata putere incat sare din trotuar si jumatate de metru.
30 de secunde sunt suficiente sa nu mai gasesti niciun petic uscat pe tine.
Din fericire nu ploua asa in fiecare zi, insa 5 din 7 zile i-a dat bine, de cele mai multe ori in reprize de o ora, dupa pranz si seara.
Cu o asemenea vreme, vizitatul si mersul creanga capata un ritm „impus”.

 

Despre KL pe scurt
IMG_1224

 

Asa-i spun prescurtat, localnicii.
In KL si in Malaezia (voi folosi aceasta forma veche de denumire a tarii, desi din 2005, in limba romana, se pare ca ar fi corect “Malaysia”), localnicii ne-au surprins cu engleza lor. Intr-o tara multi-culturala si multi-etnica, engleza este un numitor comun.
Nu numai ca aproape toata lumea vorbeste varianta de baza, dar un numar mare de oameni depaseste acest nivel, din capitala pana in Borneo.
Influenta englezilor este recenta si foarte vie.
Limba lor oficiala, bahasa melayu, este similara cu indoneziana, deci inca un avantaj si o placere de a fi aici, dupa experienta formala din China.

 

Kuala Lumpur pare a nu avea cap si coada.
Mai multe districte si suburbii, fiecare cu viata si infrastructura lor bine pusa la punct, par sa se fi pus de acord sa alcatuiasca un oras. Puteau la fel de bine sa fie mai multe, separate si la fel de functionale.
Oamenii sunt un mix de malaezieni, cu indieni si chinezi, deci foarte diversi, peste 60% fiind musulmani.
Avand in vedere istoria sa recenta (orasul a fost fondat ca un mic avanpost pe la mijlocul sec. al XIX-lea), KL ne-a atras atentia prin diversitate si un fel de „good vibe” cu care probabil i-a convins si pe expati. Ca directie, ar vrea sa se indrepte catre Singapore, doar ca in procesul acesta au pierdut foarte mult din atmosfera si cladirile epocii coloniale.

 

Daca totusi nu traiesti aici, sa faci din Kuala Lumpur baza de explorare a Asiei mi se pare foarte intelept!
Iata de ce:
1. Are conexiuni de zbor excelente cu toata Asia si alternative oferite de bus-uri si trenuri internationale (de exemplu catre Thailanda).

2. Este un oras accesibil ca si preturi – mai mici sau similare pe alocuri cu Bucuresti, voi da cateva exemple in sectiunea „Utile” si are toate serviciile de care ai putea avea nevoie.

3. Desi nu are metrou, au construit un sistem de trenuri usoare ce aluneca cu punctualitate pe pasarelele ce strabat orasul. Au doar cateva statii ca de metrou. Se numesc LRT si Monorail. Mai exista KTM cu doua linii care se unesc in centru si ajung in suburbii, inclusiv la Batu Cave si ERL-urile sau trenurile express care leaga KL Sentral cu Aeroportul International KLIA.

IMG_3434

 

Faptul ca am ajuns in KL in sezonul ploios nu a fost nicio tragedie.
Poate doar una micuta pentru dulcele somn de dimineata care a trebuis scurtat pana pe la 7, ca sa prindem cateva ore de vizitat pana la rapaiala de pranz.
Cum dupa-amiaza era instabila, preferam sa o petrecem „prin cartier”.
Bukit Bintag se numeste zona in care am stat, bukit inseamna deal/inaltime si bintang stea. Este un cartier nou – inca se construieste – plin de expati, cu blocuri inalte si apartamente generoase.
E aproape de KLCC (eh, asa am zis si noi prima data, ce-i cu toate abrevierile astea care par asa de normale pentru localnici, dar pe tine nu te imbraca neam! In acest caz CC e de la City Center) si de turnurile gemene, e plina de terase, malluri, baruri si restaurante. In plus, are si prima atractie pe care vreau sa introduc in scena, fara sa incerc sa fac un top.

 

Jalan Alor
IMG_4611

 

O strada nu foarte lunga, unde seara se varsa un puhoi de lume, printre masini si claxoane, vanzatori care iti fac semn si te striga sa consulti meniul lor, gratare sfarainde si fum ca la un incendiu.
De fiecare data cand treceam pe aici bombaneam ca nu interzic masinile dupa 17:00, cand toti micii intreprinzatori – chinezi in marea lor majoritate – incep sa isi faca setup-ul pentru sezonul seara-noapte.
E un haos de nedescris si fara masini, cu ele e si mai rau.
Si care e atunci atractia?
Pe langa faptul ca haosul poate sa aiba farmec in sine cand esti intr-o anumita stare de spirit, Jalan Alor iti ia pe sus toate simturile, zgandarindu-le cu precadere pe cele olfactive si gustative.
Mancarea de aici este renumita in tot orasul. Nu numai gustul, ci si modul de prezentare inedit, la care se adauga varietatea si ciudateniile mancarurilor oferite, atrag seara de seara turistii.
IMG_3446

 

Concurenta este cel mai bun imbold al excelentei in servicii. Totul este proaspat (am mancat o saptamana, fara probleme), se poate orice combinatie, oricat, oricum: de la broaste si languste la fructe de mare, de la toate tipurile de ciuperci si legume la carne de miel. Daca doar ti se pare ca vrei ceva, un personaj apare imediat langa sa te intrebe ce anume si, daca nu exista ce vrei tu, nu e problema, se gaseste o varianta.
Unele frigarui ti le gatesti singur in apa clocotita cu mirodenii de pe masa ta, altele sunt preparate la strada si le primesti in 5 minute.
Conditiile sunt cele de baza, o masa cu scaune din plastic, amplasate exact acolo, cat permite strada de drept. E departe de a fi curat luna in jur, nu are cum la ce nebunie este, dar experienta noastra spune ca nu te doboara si nu-ti incurca planurile de a doua zi.
Nota de plata? Nu atat de putin cum poate te-ai astepta, pentru ca sistemul este unul inedit: platesti in functie de numarul si culoarea batului de la frigaruie. Si este usor sa te lasi „dus de val” cand le alegi.
De-o parte si de alta a strazii, printre copacii batrani, sunt hosteluri, guest-house-uri sau cazari ieftine. Imi vine in minte un vers din Mica Murdarica, o carte de povesti din copilarie, „Lampioane, veselie, la vecini e sarbatoare!” Greu cu odihna pentru cei care au camerele catre strada, insa clar nu au nevoie de televizor cand spectacolul este asigurat.

 

Turnurile gemene Petronas

IMG_1193Sau cum sa muti centrul orasului dintr-un loc in altul.
Cam asta s-a intamplat si aici, o data cu ridicarea la 451.9 m fata de sol (88 etaje) a turnurilor Petronas. Intre 1998 si 2004, aceasta structura a fost cea mai inalta cladire din lume si inca detine titlul de „cea mai inalta structura gemelara din lume”.

 

E simpatic faptul ca statia de tren KL Sentral, care era evident in centru, acum apare in review-urile turistilor din toata lumea cu mentiunea „Atentie, desi se numeste „sentral”, nu este in centru!” Asta pentru ca centrul a migrat in jurul turnurilor Petronas.

 

Numele este cel al companiei petroliere care detine imobilul.
I-am dat tarcoale de nenumarate ori admirand structura cu motive islamice stilizate, ne-am adapostit de ploaie in mallul Suria de la baza lor, insa nu am urcat.
Biletul costa 80 MYR (24 usd) in cazul rezervarilor on-line, unde puteti verifica si disponibilitatea .(https://eticket.petronastwintowers.com.my/)

 

O sa observati  in vederi un unghi de pozat foarte frumos, cu o moschee in prim plan si turnurile in planul secund. Poza este veche, noi ne-am chinuit sa gasim acea perspectiva, insa este blocata de cladiri moderne, care au subminat cu inaltimea lor moscheea.
Insa va pot recomanda, pe langa vederea centrala unde se inghesuie si cea mai mare parte dintre turisti si de unde reflectoarele orbesc aparatul, sa dati un tur pana in parcul din spate.
IMG_1236

 

O sa gasiti un lac in care joaca apa printr-un sistem sofisticat de fantani si apoi un parc cu sculpturi marine, foisoare si o mini cascada. De aici se poate prinde o alta perspectiva.

 

Alternativa este sa ajungeti in turnul de telecomunicatii Menara – nu e departe si este foarte vizibil! Costa 30 MYR si se poate urca pana la 275 m.

 

Ce mi-a placut si m-a cucerit in ultima zi, dupa ce am topait in toate celelalte zile printre baltoace, masini si trotuare denivelate, a fost sistemul de pasarele acoperite care te lasa fix la KLCC! Sunt mai multe scari rulante care duc catre aceste pasarele, deci e bine sa cititi informatiile despre directie.
As mai mentiona Galeria de Arta (Petronas Galeri) se numeste, care se este adapostita tot de turnuri si care merita vizitata.

Batu Caves

IMG_4406A fost al treilea loc vizitat si ne-am dus ca la pomul laudat.
Am ajuns usor, chiar daca acest loc este la cca. 11-12 km nord de oras. Exista trenul care leaga periferiile si biletul costa cativa ringgit. E frig rau in vagoane, dar de asta am un pulover plimbat prin toata lumea.
Batu Caves este cel mai mare templu hindus din Malaezia (vechi de 100 de ani) si imaginea statuii aurii impozante de la intrare este un reper pentru turistii care vin in KL.
Statuia, cu inaltimea impresionanta de aproape 43 m il reprezinta pe Sri Murugan, intruchiparea zeului razboiului in hinduism, fiul lui Shiva si conducatorul armatelor de zei.

 

Urcand cele 272 de trepte, am putut „admira” cetele de maimute furacioase, dar si gunoaiele de pe treptele scorojite. Nici cand am ajuns in dom (pestera cea mare), lucrurile nu au parut sa se imbunatateasca, doar maimutele au fost inlocuite cu cocosi si porumbei.

 

Ca sa nu ma intind la scris, ansamblul in sine este remarcabil – un lacas de cult, de rugaciune, incorporat intr-o pestera impresionanta care se spune ca dateaza de acum 400 de milioane de ani, insa gospodarirea lui lasa de dorit. Poate pentru ca intrarea este gratuita.
Nu ne-am putut inabusi un gand: daca aici este curat si bine fata de cum o sa vedem templele din India?

 

Am clipit des ca sa incetosam gandul si ne-am dus sa vizitam una dintre pesterile secundare, care e un fel de ilustrare a scrierilor hinduse prin sculpturi puternic colorate si luminate delirant.
IMG_4444

 

Dupa aceste imagini care ne-au ramas un timp pe retina, am trecut si pe la expozitia de reptile dintr-o galerie secundara.
Una peste alta, Batu Caves este o atractie in toate ghidurile si, ca orice om care ajunge pentru prima data aici, am vrut sa vad cum e de fapt realitatea.

Centrul vechi

O placere sa ne plimbam prin zona si un pic pe langa, dupa dimineata petrecuta la templu! Trenul de la Batu Caves ne-a lasat in Gara Centrala. Nu este aceeasi cu KL Sentral, ci este deservita de liniile de tren care leaga periferia de centrul orasului.
Stiam ca este o cladire cu atmosfera, insa nu prea intelegem de ce imaginile arata doua constructii in aceeasi linie, dar clar diferite. Acum ne-am lamurit: una este fatada si intrarea in gara efectiva, iar alta este cea de vis-a-vis, cladirea administrativa apartinand celor care gestioneaza calea ferata.
IMG_4474

 

De aici, traversand drumul si mergand catre Centrul Vechi, am ajuns la o constructie noua, simpla si eleganta.
Este Moscheea Nationala (Masjid Negara).
Desi se apropia ora de rugaciune (chemarea de la 16:00), am primit cu generozitate, pe langa un vesmant decent si 10 minute pentru a o vizita.
IMG_4496

 

Impecabil de curat, cu spatii largi si aerisite, cu grupuri de scolari luminati de vitralii albe si cativa studenti in sala coloanelor.
Placuta de la intrare spune ca a fost inaugurata oficial in 1965, a fost renovata in 2003 si poate adaposti pana la 15.000 de credinciosi. Nu am avut mult timp la dispozitie, dar am vazut minaretul impresionant si faptul ca moscheea adaposteste o librarie si un mausoleu pentru eroii nationali.
Si aici intrarea este gratuita.
IMG_4486

 

Ne-am continuat drumul catre Piata Merdeka, locul unde a fost prima data inaltat drapelul Malaeziei si unde azi sunt aliniate steaguri din toate provinciile Federatiei Malaysia.
In acest perimetru sta fruntasa o cladire celebra – Palatul Sultanului Abdul Samad.
Influentele maure si alura gotica o scot cu usurinta din anonimat.
IMG_4537

 

Tot in piata, pe aceeasi parte a strazii, am remarcat – nu si vizitat, din pacate – Muzeul National de Textile, gazduit intr-o cladire dichisita, tot de sf. de sec. XIX.
Cativa expati ne-au recomandat cu sinceritate sa mergem sa vedem piesele expuse. Din cate spuneau ei, merita o vizita.

IMG_4526

 

Nu am zabovit mult in zona pentru ca norii incepusera sa se adune buluc si mai vroiam sa ajungem intr-un loc.

 

Masjid Jamek, una dintre cele mai vechi moschei din KL tot tragea de noi de cateva zile.
Cu fiecare chemare la rugaciune pe care o auzeam, ne gandem ca vrem sa mergem sa o vedem. Arhitectul este acelasi ca la Palatul Sultanului si se vede amprenta stilului sau. In plus, este amplasata la confluenta a doua cursuri de apa si se spune ca aici a inceput istoria orasului.
IMG_4562

 

Mare dezamagire, pentru ca inchisesera accesul publicului la 4 PM, o data cu ora de rugaciune.
Dar totusi, cum sa facem sa nu plecam chiar cu buza umflata si ochii scursi?
I-am dat tarcoale, poate-poate intrezarim ceva. Nimic. Toata zona este un santier. Se lucreaza la un proiect nou – River of Life, care sa revitalizeze zona istorica. O mare parte din  ea e sufocata de multe cladiri prea inalte pentru a nu coplesi mostenirea coloniala.
IMG_4546

 

Pana la urma ne-am cumparat un jeton ca sa intram la Monorail, concluzionand ca din statia suspendata poate vom reusi sa vedem ceva.
Mare lucru nu am reusit noi, insa am remarcat cele 3 domuri mandre care inconjoara spatiul de rugaciune, minaretele si jocul de caramizi rosiatice si albe.
Ne-am intors catre casa pe jos, mergand agale pe ultimele raze de soare ale acelei zile.
Nu a mai plouat pana la urma!

 

Shopping
IMG_4665

 

KL are ce oferi la acest capitol si este considerat o destinatie de shopping.
Nici macar noi nu am scapat fara cateva cumparaturi pe care le-am considerat necesare, mail ales ca a inceput campania de Craciun. Chiar si aici, la 30 si ceva de grade, este nevoie de brazi impodobiti pentru ca Mos Craciun sa vina.

 

In mod traditional, pentru turisti sunt recomandate locuri precum Little India, cartierul de langa KL Sentral si Petaling, in China Town.
Aceste zone sunt si atractii turistice in sine, eu as zice ca mai degraba pentru fotografii decat pentru shopping, insa este doar o parere.
Tot in apropiere si in aceeasi line este Piata Centrala, care tenteaza turistul cu obiecte traditionale de la batik malaezian pana la bijuterii lucrate manual.

 

Malluri peste tot!
Ca sa schimbi trenul, treci printr-un mall. Ca sa traversezi pe un pasaj suspendat, trebuie sa treci prin alt mall. Ca sa mananci sau sa ajungi la alte servicii (de plida cele medicale), calea cea mai scurta este prin mall.
Branduri pe care noi nu le avem promoveaza in acest sezon (zau daca am inteles cine cumpara, cred ca numai turistii) haine de iarna! Singurul loc in care le-ai putea purta in KL este inauntru, unde aerul conditionat congeleaza pe oricine care vine de afara transpirat. Si altfel nu prea ai cum sa fii!
Un mic pont pe care l-am primit, dar nu l-am folosit – Mallul Berjaya Time Square e plin de pantofi si cica e rai pentru pasionate si pasionati!
Noi am ajuns de (prea) multe ori in Suria, mallul de la turnuri.
IMG_3376

 

Am concluzionat ca, fara sa fie un oras spectaculos precum Singapore, Kuala Lumpur are diversitatea si accesibilitatea unei capitale in care ai ce face ca turist o saptamana.
Si asta excluzand cazul in care ai pasiuni ascunse precum mersul la cumparaturi.

 

Sfaturi si informatii utile:

  • Ce am mai fi pus pe lista la capitolul animale&natura, daca nu mergeam in Borneo, ar fi fost acvariul din KLCC, Gradina cu Orhidee si KL Bird Park.
  • Lista cu atractii ar mai fi cuprins templul hindus Sri Mahamariamman si Thean Hou, templul budist. Asta pentru a face dreptate si celorlalte comunitati care convietuiesc aici. Se spune chiar ca cea mai mare comunitate ar fi cea chinezeasca, dar nu am gasit o sursa oficiala.Costuri:
  • preturile sunt cam ca la noi, iar calculele de conversie sunt facile pentru ca 1 USD = 3,55 MYR (RM sau ringgit)  si 1 RON = 0,94 ringgit. Deci puteti sa le considerati egale.
  • pe Jalan Alor, o masa ne-a costat cam 50 MYR pentru amandoi, fara sa exagerem cu frigaruile. In food court-urile din malluri am platit in jur de 25-30 MYR amandoi, pentru un fel consistent de mancare, insa la un restaurant nota a sarit catre 90 MYR. Pe strada este insa mult mai ieftin.
  • metroul usor costa in functie de distanta. Pe unde am fost noi am platit de la 1,5 la 5 MYR/pers./calatoria
  • trenul pana la Batu Caves a fost cam 4 MYR.pers./sens. Nu mai stiu exact pretul, insa clar nu merita sa luati taxiul!
  • aprops de taxiuri, tare nu le place sa foloseasca apartul de taxare. Cereti si insistati sa puna “meter-ul”, iar daca refuza nu-l luati. Sigur ca sunt cazuri in care graba impinge la negociere, dar chiar si asa, cu toata negocierea, noi am platit cam de 4 ori mai mult decat facea acelasi drum pe aparat  (am testat).
  • trenul rapid pana la aeroport se ia din KL Sentral, face 28 de minute si costa 35 MYR/pers./sens (sunt doua linii, una din ele mai are trei opriri)
  • se conduce pe stanga si e cam aglomeratie la orele de varf. E nevoie de atentie la traversare!
    Pentru pachete si oferte, colegii mei de la TUI TravelCenter sunt pregatiti!
kuala lumpur, malaezia

Comentarii

Citeste mai departe

Ce sa cauti in Kuching?
In Borneo, in jungla