O lume intreaga intr-un oras - Hong Kong

Sute de cladiri care dezumfla norii si zgarie cerul, mii de reclame care sclipesc la mai toate etajele si milioane de oameni variati.
Am fost in Shanghai si am vazut o alternativa ultra-moderna de oras asiatic, insa Hong Kong a fost mai pe gustul nostru. Poate pentru ca seama cu Europa, cu ceea ce cunoastem.
E complex, divers, plin de optiuni.
Mostenirea englezesca se simte peste tot si asa am inceput sa descoperim si sa ne explicam diferentele considerabile dintre Hong Kong si restul Chinei.

Cateva observatii din fuga zilelor petrecute aici

Trebuie spus ca Hong Kong, desi initial doar o insulita semeata si impadurita, s-a intins intr-o regiune intreaga, numindu-se azi Regiunea Administrativa Speciala Hong Kong.

Englezii au pretins – si au obtinut de la imparatul Chinei pentru 99 de ani – insula asta in 1842, pentru a face a face un port, destinat navelor comerciale.
Pana atunci nu li se permitea accesul pe teritoriul tarii pentru comert, asa ca a detine o baza precum Hong Kong s-a dovedit un castig imens.
Anii au trecut si insula s-a dezvoltat in cel mai important oras prin care se treceau toate afacerile cu China.
Pana in 1997 totul se misca cu viteza luminii in sus, iar Hong Kong devenise unul dintre centrele economice si financiare de top din lume.

Ce s-a intamplat in ’97?
Doua lucruri: Hong Kong a fost retrocedat Chinei si totodata China si-a deschis portile pentru afaceri directe si si-a pus in minte sa dezvolte Shanghai-ul in cel mai mare oras de business din Asia.
Si-au atins obiectivul, ambitiosi si determinati cum i-am vazut, in 2008.
Sunt semne – pe care poate le-am interpretat noi gresit- ca Shanghai ii atrage inevitbil chiar si pe unii locuitori get -beget ai Hong Kong-ului, care cred ca pot gasi acolo optiuni mai bune pentru viitorul lor.

Altii in schimb sunt de parere ca accentul pus de dezvoltarea Hong Kong-ului ca destinatie turistica si de shopping aduce noi oportunitati si orasul iese pe plus.
In cele cateva zile petrecute aici, noua ni s-a parut ca HK raspunde inca foarte bine provocarii Shanghai-ului!

Fiind teritoriu federal, are un grad mai mare de independanta fata de restul provinciilor din China si formalitatile de intrare aici sunt ca si cum ar fi o tara independenta.
Pentru romani nu e nevoie de viza turistica, dar pentru alti cetateni da. Esti luat in evidenta cu toata seriozitatea si vezi peste tot reguli de intrare care se aplica numai aici (numar limitat de tigari -19, cantitati mici de alcool, baterii de rezerva impachetate individual in bagajul de mana).

Ce mi-a placut imediat cum am coborat din tren a fost, pe langa faptul ca lumea vorbeste engleza, ca stii cui sa te adresezi. Am vazut panouri cu responsabilii fiecarui serviciu inca dinainte de controlul pasapoartelor, centru medical pentru prevenirea bolilor tropicale si cozi in care fiecare isi respecta randul.

Afara, orasul se simte exact asa cum este: cosmopolit, inalt, vibrant si colorat

Cat timp am stat la hotelul Harbour PLaza 8 Degrees 4*, am luat contact doar cu imprejurimile din acea parte de oras: piete cu tarabe pline de fructe exotice in care am dat iama fara masura, restaurante accesibile si cu servire prompta – de fapt asta este o caracteristica in toata Asia pe care am vazut-o noi pana acum, case de pariuri sportive, cursele de cai se pare ca sunt preferatele locuitorilor de aici si magazinase inguste pline de produse traditionale.
Asta am vazut la nivelul solului.

Deasupra, un lego de cca. 40 de etaje si constructii gen fagure. In Hong Kong te simti liliputan. Multi dintre oamenii care misuna in preajma noastra se retrag la un moment dat in cutiuta lor, identica cu celelalte mii de cutiute din imobilul in care traiesc, alaturi de mii de vecini pe care nu-i vor intani niciodata.

Cazari pentru toate buzunarele, dar tot trebuie sa fie un buzunar adanc si bine captusit.

Dupa cazarea de la 4* careia i-am dedicat un articol intreg, am experimentat direct cum este sa stai intr-un astfel de bloc, cautand optiuni alternative pentru cateva zile.
Din experienta noastra limitata, sub 100 USD/nopte este dificil de gasit ceva acceptabil. Binele si foarte binele concureaza in plaja 150 – 200 USD, iar luxul de la 200 in sus. Cat de in sus? Pana la heliportul situat la ultimul nivel si la elicopterul cu care esti transferat de la aeroport la hotel.
Clienti sunt. La fiecare cateva minute, trecea cate un elicopter pe deasupra capetelor noastre.

La opul opus sunt guesthouse-urile. Pentru 55 USD/noapte primesti, de exemplu, varianta de camera de lux in Chung King Mansion: amplasare centrala, pe celebrul bulevard Tsim Sha Tsui, toti comerciantii expati insistenti in fata imobilului si la primele doua nivele (care sunt un fel de piata murdara cu mici spatii comerciale), o camera de 9 mp cu fereastra (hey, asta e un lux in sine) intr-un imobil tip fagure, cu multe scari si o increngatura de culoare care comunica cu alte cladiri.
Ati stat vreodata la coada la lift? Cu siguranta. Insa 15-20 de minute minim de doua ori pe zi, in fiecare zi, e ceva ce numai in astfel de imobile se intampla.

In camera, cativa gandaci cat sa nu te simti singurul consumator de oxigen. Oricat de curat ar fi – si era – cand esti vecin cu atatea mii de persoane din toate colturile lumii, cu grade diferite de intelegere a curateniei, e imposibil sa nu te napadeasca si pe tine musafirii nepoftiti.
Remarcabil insa – si vorbesc serios – este personalul care s-a comportat exact ca la un hotel cu pretentii.
In zilele cat am stat aici am iesit mult.

Locuri si activitati preferate in Hong Kong

Faleza Starurilor

Cei 400 de metri de-a lungul Portului Victoria au fost masurati de la un capat al altuia zilnic.
In fiecare dimineata veneam sa luam micul dejun in atmosfera usor incetosata si vantoasa a falezei. E la doi pasi de bulevardul Tsim Sha Tsui si peste apa se vede profilul insulei care este de fapt Hong Kong-ul initial. Partea continentala este numita Kowloon si a fost inglobata pe masura ce orasul a crescut.

Majoritatea vedetelor care si-au lasat amprentele aici nu ne erau cunoscute, insa cateva da: Michelle Yeoh, Jackie Chan, Bruce Lee, Jet Li. Cea mai populara atractie este statuia lui Bruce Lee in fata careia toata lumea ii imita pozitia pentru poza.

In capatul opus, dupa statuia care replica trofeul Hong Kong Film Awards, este Muzeul de Arta. Merita o vizita pentru ca are atat arta moderna la primul nivel cat si o colectie de arta chineza cu multe piese de valoare la etajele superioare.

Seara, pe fatada dinstre apa, Muzeul de Arta face show cu proiectiile sale. Pentru a le vedea, trebuie sa treceti pe cealalta parte a apei, in insula propriu-zisa.

Doi pasi catre vest, dupa Muzeul de Arta, este o piateta cu fantani dominata de Turnul cu Ceas. Pare foarte englezesc, o reamintire a epocii coloniale.
Shopping, rai si iad in acelasi timp

Tot in aceasta parte de Hong Kong, ne-am dus catre nord, trecand de parcul Kowloon, catre zona cu magazine si reclame multicolore. Aproape de faleza, fatadele magazinelor anunta brandurile internationale de lux, mall-urile sunt unele dupa altele si zau ca nu stii dupa ce criterii sa le alegi, iar lumea este stralucitoare (la propriu) si aristocrata.

“You know what I mean? Sa faci shopping in Hong Kong! Oh, it´s heaven!” mi-a spus o romanca pe care am intalnit-o pe drum, aruncandu-si ochii in sus, pe sub pleoapele superioare.
Adevarul este ca lipsa taxelor fac produsele foarte tentante, insa pur si simplu sunt prea multe magazine, coplesitoare oferta si oricum iti trebuie bani dedicati!

Dupa kilometri buni in acest ritm, peisajul urban devine mai autentic, reclamele incep sa tipe in chineza cantoneza si spatiile comerciale sa fie mai la scara umana.
Ne-am aventurat intr-unul de aparate foto. Sim City se numeste si e ca un mini-mall modest numai cu aparatura foto noua si second hand. Expatii nu recomanda achizitia de obiective sau de aparate de la magazinele care afiseaza ostentativ reclame cu branduri celebre si isi spun agenti autorizati. Se pare ca e teapa de multe ori si pana la urma tranzactia nu se incheie in favoarea clientului. Sim City insa e “the real deal” si a fost o placere sa ne plimbam prin 3 etaje cu aparatura dedicata exclusiv fotografiei.

Tot in zona asta am gasit si Temple Street Night Market

Evident, se recomanda pe intuneric, e un loc colorat si intesat de tarabe cu toate draciile posibile si imposibile. Un haos in actiune, un miriapod imens format din mii de oameni care pasesc ca pinguinii pe aleea ingusta.
Dupa ce ne opream la cate o taraba, in cautarea de insigne cu steagul Chinei, pentru colectia noastra, trebuia sa asteptam ceva pentru a se face o bresa si pentru noi in coloana de oameni.

In capatul stazii sunt cateva magazine cu produse ce par de buna calitate.
Cele din piata nu ne-au convins, multe dintre ele sunt simpatice doar pentru astampararea unui impuls de moment.
Unde se aduna multa lume este rost de negot si de potolit foamea, asa ca pe stradutele perpedinculare sunt sute de mici restaurante sau tarabe cu mancare direct in strada, dupa gust.
Buzunarul nu sufera mult, daca a supravietuit cumparaturilor anterioare.

The Peak, varful care iti pune Hong Kong-ul la picioare

Pentru lucruri mai serioase, a trebuit sa trecem pe partea cealalta a apei si sa ajungem in insula propriu-zisa.
Nu am vazut vreodata sa fie calma aceasta fasie de apa ce desparte continentul de Hong-Kong, dar cu feribotul nu se simt valurile.

Traficul naval este intens, mult turistic si mai putin comercial in aceasta zona.
La orizont se vede cortina de zgarie-nori care, seara de seara, da cel mai amplu spectacol de lasere si lumini la care am asistat noi. Jocurile sunt coordonate si se imprastie pe fatadele mai multor cladiri, compunand imagini si forme dinamice. Spectacolul incepe dupa lasarea intunericului, la ora 20:00.

Ziua, chiar daca soarele straluceste sus pe cer, la nivelul strazilor pare usor innorat.
Inaltimile cladirilor arunca umbre cu factor de protectie mare. E ca o jungla de sticla, beton si metal, ca un labirint cu atractii la fiecare pas. Cu cat ne uitam mai sus, cu atat mandibula ne cadea mai jos, a mirare.

Locul din care se vede cel mai bine insula se numeste The Peak. Fara sa fie la o altitudine impresionanta – 554m- compenseaza prin densitatea padurii tropicale si prin drumul serpuit ce se parcurge, cu ceva emotii, intr-un autobuz etajat care pleaca chiar de langa port. Mai pitoresc, urcusul se poate face cu un funicular al carui ruta dateaza din sec. al XIX-lea. Acesta pleaca din Garden Road, din zona centrala a insulei, la ceva distanta fata de port, insa.

Punctul final este un mall care are o platforma construita special pentru a putea admira orasul de deasupra.
Sus, vantul puternic, insula care se scurge in mare si golfurile pline de nave duc cu gandul la istoria comerciala a Hong Kong-ului. Orasul asta arata incredibil, cum se iteste el ascutit si incisiv langa apa, la poalele dealurilor cu jungla deasa!

Cum bine a rezumat o calatoare originara de aici, pe care am cunoscut-o in Galapagos, “Hong Kong is peaceful and decent !”

ALTE OBIECTIVE TURISTICE
Ocean Park si Disneyland Hong Kong se numara printre atractiile de top in randul familiilor cu copii.
Ne-a ramas pentru data viitoare Sik Sik Yuen Wong Tai Sin Temple, un lacas taoist, buddhist si confucianist ce onoreaza un calugar legendar.

Sfaturi si informatii utile:

in oras se conduce pe partea stanga, desi in restul Chinei se conduce ca la noi.
Moneda locala nu este yuan-ul ca in China, cu dolarul local HK$: 1 USD = aprox. 7,75 HK$. Se poate plati insa si cu yuani aproape peste tot.

Siguranta

fiind o perioada cu proteste, poate va intrebati daca este sigur sa calatoriti aici. In afara de o strada blocata si cateva sute de corturi, multe parasite, protestele nu s-au simtit aproape deloc in alte zone ale orasului. Chiar si manifestatiile sunt pasnice. La colturi de strada se strang semnaturi atat pro cat si contra miscarii Umbrelelor galbene intr-un mod civilizat.
Altfel, HK este unul dintre cele mai sigure orase din lume; este supravegheat de camere in sistem englezesc, la fiecare colt de strada. Chiar daca in centru am fost abordati de o gramada de vanzatori de falsuri, nu ne-am simtit nicio clipa in nesiguranta.Costuri la obiectivele turistice vizitate
intrarea la Muzeul de Arta este 10 HK$, insa in zilele de miercuri accesul este gratuit
accesul in The Peak costa 45 HK$/pers. In perioada aceasta s-a mutat temporar statia autobuzului nr. 15 care duce direct in varful colinei. Daca in mod normal se ia din dreapta terminalului pentru ferry, acum s-a mutat in Central Exchange Station, o statie cu multe linii, sub mallul pe care nu aveti cum sa il ratati cu privirea.Transport
costul unei traversari cu feribotul public costa 2 HK$/pers. pe sens
metroul ramane preferatul nostru. Aici se plateste in functie de distanta parcursa, deci nu este un pret pe calatorie. Am platit si 2 si 5 HK$/pers./calatorie
pentru a ajunge la si de la aeroport exista varianta taxi, care pana in centru costa cam 250 HK$. Desi pe aparat o sa vedeti o suma mai mica (220 am vazut noi) , sa stiti ca este un sticker in taxi care zice cat se mai adauga pentru ca ai bagaj, cat se mai pune pentru ca treci pe podul sau prin tunelul X etc.
Tot pentru aeroport exista un shuttle, se numeste Airport Express, costa 90 HK$/pers./sens si se ia din insula, de la Central Station. Pana in insula se poate ajunge cu taxi, ferry sau metrou.

Mancarea

in Hong Kong este diversa si foarte buna, cu influente din toate colturile Asiei. Sigur ca exista si pizza si mancarea specifica lanturilor de fast food internationale, dar noi am recomanda cat mai multa experimentare a preparatelor asiatice. Am testat doar terase, restaurante de cartier (curate si prezentabile) si food court-uri in centrele comerciale. Daca in zona de est a orasului, unde am stat prima data, pentru o masa am platit in jur de 150 HK$, in centru ceva similar a costat 215 HK$. La restaurante, o cina pentru doua persoane incepe de la 300 HK$.
altfel, o apa mica 5 HK$, o salata de fructe 18 HK$
daca fumati, sa stiti ca tigarile sunt foarte scumpe, in jur de 56 HK$/pachet.