Toamna pe Marele Zid Chinezesc

China, Destinatii, Experiente, In locuri deosebite Nici un comentariu 10

Recunosc deschis! De mult, de foarte mult timp mi-am dorit doua lucruri cand venea vorba de China: sa vad armata de teracota a primului imparat si sa ajung sa pasesc pe Marele Zid Chinezesc.
Am urmat un curs de arta chineza in facultate si de acolo mi-au ramas cativa `pitici`. Cam tot atunci, am citit si m-a impresionat puternic povestea excentricei artiste Marina Abramović si a lui Ulay, partenerul ei – de asemenea artist, care au ales sa puna capat povestii lor de dragoste printr-o calatorie spirituala, mergand unul catre altul 2500 km, pe Marele Zid.
S-au reintalnit apoi, 22 de ani mai tarziu, in cardul unui happening, iar reactia ei puternica a fost vazuta de milioane de oameni. Va las linkurile in subsolul articolului, e o poveste de viata frumoasa care mi-a revenit in minte pe masura ce paraseam Beijingul pentru a ajunge in Badaling, sectiunea din apropierea capitalei in care zidul este deschis turistilor.

Dupa experienta zilelor trecute in care numarul vizitatorilor autohtoni ne-a coplesit la toate obiectivele remarcabile precum Temple of Heaven, Piata Tiananmen si Orasul Interzis, ne pregatisem sufleteste pentru o experienta similara.
Din masina am zarit in departare cateva secvente ale zidului, intrerupte de versantii muntilor care incepusera sa prinda culorile toamnei. Nu am vrut sa ma uit cu atentie, ca sa nu imi stric surpriza!

Culorile jadului

Prin amabilitatea partenerilor nostri de la TUI China, am avut si in acea zi un ghid. Foarte constiincios si serios! De altfel, in toate aspectele vietii, chinezii par foarte seriosi si am putut conta de fiecare data pe ora de intalnire, pe programul facut, pe respectarea promisiunilor asumate.
De aceea, nici gand sa il induplecam pe al nostru sa sarim peste vizita la o fabrica “de jad”. Am incercat sa ii explicam ca nu putem cumpara, ca deja avem bagajele pline si ca suntem foarte entuziasmati sa vedem cat mai curand zidul. Nu a mers. Politicos, a insistat ca asa este programul si ca ne roaga sa il urmam.

Asa ca am intrat in lumea jadului si a povestilor sale.
Am descoperit zecile de nuante si multitudinea de culori pe care le poate avea acest material – jadul alb cu pete verzi este cel mai apreciat – si sunetul pe care il fac doua piese autentice lovite intre ele. Asa se deosebesc, de exemplu, bratarile false de cele originale. Se lovesc intre ele si, cu cat clinchetul este mai subtire si mai curat, cu atat jadul este considerat mai de calitate.

Si tot aici am vazut cum se sculpteaza faimoasa “bila a familiei”, alcatuita din trei sfere concentrice, una in interiorul alteia, care se misca individual. Totul incepe cu un cub de jad si, in urma unor perforari succesive si a doua-trei saptamani de lucru, se obtin aceste sfere care mai au si decoratiuni miniaturale sculptate, fiecare cu simbolistica sa.

Munca mesterilor este remarcabila.
Magazinul de prezentare aduna mii de obiecte, de la medalioanele si bratarile care impresioneaza tocmai prin simplitatea lor, pana la sculpturi de dimensiunile unui ciobanesc german, cu detalii care ne-au tinut privirea zeci de minute.
Adevarul este ca fiecare obiect pe care l-am vazut prezenta o tentatie prea mare ca sa nu luam nimic-nimic, asa ca tot ne-am ales cu un set de bile de meditatie, din acelea pe care le rotea in mana Charles Aznavour in serialul “Chinezul”.
Multumiti si noi si ghidul, ne-am continuat drumul catre Badaling.

Autostrada pe care mergem este aceeasi care ajunge pana in Lhasa, capitala Tibetului! Mii si mii de km! Ghidul ne-a vazut impresionati si asta l-a impulsionat sa continue cu putina istorie legata de Marele Zid.
Miile de km de autostrada sunt doar un exemplu modern al structurilor cu care chinezii au impresionat si impresioneaza in prezent lumea. Istoria Chinei este una cu varfuri si caderi, ambele la fel de ample, iar Marele Zid le-a vazut pe toate.

Istoria Marelui Zid pe scurt

21.196 km.
Ca reper, Ecuatorul are in jur de 40.000 km, deci, in linie dreapta, Marele Zid ar inconjura pe jumatate lumea.
Nu e de mirare ca este cea mai mare constructie de pe glob, insa mitul ca se poate vedea din spatiu a fost infirmat de misiunile spatiale de pana acum. Asta nu ii stirbeste cu nimic din grandoare!

Prima sectiune a zidului dateaza din sec. al V-lea i.d.H. Dar avantul zidului catre crestele muntilor s-a intamplat in sec. al III-lea i.d.H, in timpul imparatului Qui Huangdi. Atunci navaleau hunii si era nevoie de o protectie in calea lor. Ulterior, zidul a tinut piept mongolilor.
De-a lungul secolelor ce au urmat, zidul a fost in continuu refacut si extins, atingand in timpul dinastiei Ming lungimea maxima. Pe langa rolul evident de aparare, de pe zid se supraveghea si traficul comercial, de pe Drumul Matasii.
Daca se intampla ceva, modul de semnalizare pentru pericol era simplu: se facea fum in turnurile de supraveghere construite din loc in loc. Erau aprox. 25.000 de astfel de turnuri. Un numar impresionant.

Zidul a aparut in literatura lumii intregi, cu toate astea in sec. al XIX-lea nu a mai fost intretinut si deabia pe la mijlocul secolului urmator a fost reconsiderat si innobilat cu titlul de monument istoric al Chinei.

Sus, pe coama zidului

Nu ne-am inselat in privinta aglomeratiei.
Zidul era viu si pe coama sa misunau mii de puncte colorate. Asa se vedeau de la distanta oamenii, iar dupa ce am urcat cu telegondola, am putut aprecia numarul mare de vizitatori. Majoritatea sunt chinezi, multe scoli vin aici cu elevii ca parte din programa. Am vazut totusi ceva mai multi straini decat la obiectivele din Beijing.
Sectiunea numita Badaling e cea mai aglomerata: de sus coboara comozii care au urcat cu telegondola, ca noi, de jos urca cei care au ales drumul la pas. Cand se intalnesc, unii gafaie sfarsiti, altii nu inteleg de ce nu au pe unde sa inainteze.
Toate pozele au cel putin cateva zeci de capete itite.

– Putem ajunge intr-o zona cu mai putini oameni? am intrebat noi ghidul. Deja ma gandeam nu numai ca imaginea din mintea mea cu Marina si Ulay este o iluzie, ci si ca nu vom putea face nicio poza “de catalog”.
Se pare ca da, exista km intregi pe care ii poti parcurge, insa trebuie sa te intorci – cel putin in aceasta zona neexistand o alta cale amenajata de a te da jos.
– Da, vrem, clar!
– Dar e greu, stiti? E de urcat mult, cu trepte inalte! incerca ghidul sa ne ilustreze cat mai bine realitatea si sa ne pregateasca.
Eram prea decisi sa mergem in sectiunea mai putin aglomerata, asa ca am primit o ora libera. Ora in care nu ne-am incadrat! Nu am avut cum.
A meritat insa cu prisosinta sa trecem de portiunea populara – unde intr-adevar, ar fi cele mai dramatice unghiuri din care se vede zidul cum alearga pe coamele muntilor – si sa luam la picior treptele inalte.

Alti turisti? Cativa, rari, cautand ca si noi o sectiune mai retrasa.
Vantul suiera cu putere printre creneluri, pasarile aveau curajul sa zboare peste grosimea zidului (care in aceasta zona ajunge si pana la 8m), dar cei mai frumosi au fost copacii atinsi de toamna.
Zidul e ca un sarpe, nu merge drept, ci se incolaceste urmand geografia muntilor.
Din cand in cand il pierzi din privire, ascuns de un versant impadurit, pentru ca apoi sa rasara de dupa un altul.

Turnurile de supraveghere puncteaza din loc in loc, iar umbrele lungi ale dupa-amiezii fac treptele sa apara ca un pian.

Intr-un ritm mai des decat cel al crenelurilor, ne-am oprit sa ne minunam ce au putut sa construiasca!
Cea mai mare structura de acest fel de pe glob sta laolalta cu mortar facut din calcar si amidon de porumb. Cum sa nu fim impresionati?
Doua ore am mers fixandu-ne puncte de reper de genul “ajungem pana acolo si ne intoarcem”. Doar ca nu ne puteam opri si vroiam si mai departe, convinsi ca pe urmatorul deal o sa vedem alta panorama si ca padurea colorata va fi si mai frumoasa.

Chiar daca urcusul s-a lasat cu febra musculara, a meritat din plin.
Este un loc cu energia miloanelor de oameni care si-au ascultat aici sunetul pasilor, care au tipat ca sa isi auda ecoul vocii si au privit fascinati, ca si noi, in cele patru zari.

In aceasta nota, ne pregateam sa spunem “Adio!” Beijingului. A doua zi dimineata urma sa plecam catre Shanghai si nu ne puteam inchipui o despartire mai frumoasa.
Insa ghidul mai avea un as in maneca, adica in program! Desi se inserase bine, iar smogul se lasase ca o cortina deasa peste oras, am fost invitati sa exploram Parcul Olimpic construit in 2008.
Ideea de a vedea ceva asa de modern contrasta puternic cu locul din care veneam si tocmai acest lucru ne-a tentat!
Luminile colorate ale constructiilor futuriste si stadionul in forma de cuib ne-au confirmat ca facusem o alegere buna.
Ne-am fi dorit sa putem intra, sa vedem mai de aproape pagoda Lian Long si mai ales stadionul, insa ne-am trezit inaintand cu pasi mici intr-o coloana intinsa pe mai bine de 1 km si lata cat tot trotuarul, alcatuita din turisti localnici.
Ne-am dat batuti, multumindu-ne cu privelistea de vis-a-vis, atat catre stadion, cat mai ales catre Turnul de Observatie ridicat in 2012 pana la 243 de metri.

Impresionant cata mobilizare si ce performanta au facut chinezii cu ocazia Jocurilor Olimpice si nu numai! Dupa ce evenimentul s-a incheiat, intregul sat olimpic a fost integrat in oras si a primit functii locative sau sunt acum birouri.
Nimic nu se iroseste, totul se refoloseste cu pragmatism!

Dupa ce am vazut aceasta parte a capitalei, eram mai mult decat curiosi cum o sa ni se para Shanghai, un oras mai mult decat nou, comparand cu Beijingul. Nu mai aveam de asteptat decat o zi.

Turul a fost coordonat de partenetul nostru local – TUI China.
Colegii de la TUI TravelCenter au pregatit un circuit pentru 2015, care include si o vizita la Marele Zid, in sectiunea Juyongguan Pass. Il puteti consulta aici.

Sfaturi si informatii utile:
VIZA DE CHINA SI CUM AJUNGI LA MARELE ZID

majoritatea grupurilor ajung la Marele Zid – in zona Badaling cel putin – in grupuri organizate. De exemplu, turistii care vin aici prin TUI, au parte de servicii de transport – sunt 80 de kilometri intre Beijing si Badaling – si ghid incluse in pachetul facut de colegii nostri de la TUI China. Ca sa umblii de capul tau ca strain, nu prea se prea obisnuieste.
Organizarea incepe inca din faza de obtinere a vizei. Nu e ca in Indonezia sau in multe alte tari, unde iti iei viza pe 30 de zile si nu te intreaba nimeni de sanatate. Nu. Pentru viza de China trebuie sa ai tot itinerariul facut, dovada rezervarilor de cazare si zboruri, formulare detaliat completate si multa rabdare. Chiar si asa, noi am primit viza gresita pentru ca nimeni nu a parut sa le parcurga si a trebuit sa platim toate taxele din nou, marite, pentru a o primi pe cea corecta in regim de urgenta.
intrarea pentru vizitarea Marelui Zid Chinezesc a costat 45 ¥/pers. (sau RMB sau CNY cum se prescurteaza oficial)
urcarea cu telegondola a fost 40 ¥/pers./dus
sunt magazinase si tarabe de la care se pot cumpara, la suprapret, tot felul de crantanele. Sfatul nostru ar fi sa aveti la voi deja.

ALTELE

in Parcul Olimpic este un mare centru comercial, unde am testat unul dintre restaurantele cu mancare locala. Nu stim exact ce am comandat, dar am primit orez gatit in interiorul unui bambus si un pachetel de legume si carne infasurate in frunza de palmier. Desigur, am comandat si urechi de lemn, acele ciuperci ondulate si pui. Ne-a costat totul, pentru amandoi, 120 ¥
Fabrica de Jad pe care am vizitat-o se numeste National Stone Place. Preturile obiectelor din jad sunt ametitoare pentru obiectele complexe, de ordinul a zeci de mii de yuani (¥). Bijuteriile clasice precum bratarile, medalioanele si cerceii se invart in jurul sutelor sau miilor de yuani, iar suvenirurile pleaca de la o suta de yuani. Pe langa dimensiune conteaza si calitatea pietrei asa ca sa nu va mirati daca o brosa poate ajunge la mii de yuani.
inca o data recomand metroul ca mijloc de transport. Eficient si usor de orientat in statii, costa doar 2 ¥/calatoria.

—-> Linkurile promise pentru povestea Marinei si a lui Ulay:
https://en.wikipedia.org/wiki/Marina_Abramovi%C4%87 si videoul cu revederea
https://www.youtube.com/watch?v=OS0Tg0IjCp4

Pe unde am mai ajuns, ce am vazut si ce am experimentat in China:

in Guilin, cu barca printr-un peisaj ce a inspirat generatii de poeti si pictori;
soldatii de teracota din Xi’An;
reflexiile colorate ale Shanghai-ului;
Beijing, impresionant, dar imposibil sa ne indragostim de el;
Hong Kong, o lume intreaga intr-un oras de care ne-am atasat imediat.