Anumite momente ale zilei…
A spune ca ai invatat ceva in 6 luni de facut orice suna a trufie din start. Ce mare lucru puteai sa inveti cand in mod normal in jumatate de an, daca te dedici, de-abia treci de la stadiul de nestiutor complet la unul care a zgariat putin suprafata cat sa arunce o privire fugara in adancime (si asta daca stai in unghiul corect)?
Dar in ceea ce priveste calatoritul, in cele 6 luni, unele lucruri ne-au dat teme de gandire de atatea ori incat aproape ca suntem gata sa bagam mana in foc pentru ele. N-or fi cele mai intelepte sau cele mai fine observatii, dar se cer spuse si nu puteam gasi un moment mai bun pentru a o face. Asta pentru ca, de obicei, cand e vorba de o aniversare, sarbatoritului i se iarta anume excese. Prin urmare ne avantam in subiect fara prea multe menajamente contand pe comentariile voastre acolo unde am batut campii prea departe.
Lectia nr. 6 – Lucrurile materiale de care ai cu adevarat nevoie cantaresc cam 20-25 de kg. Restul e optional.
Greu de crezut, nu? Si noi am zis la fel!
Numai dulapul nostru din dormitor are 4×2 metri si, desi e doldora de haine si pantofi, cumva nu contine niciodata suficiente cat sa poti alege ceva decent dimineata cand mergi la munca. Imaginati-va ca trebuie sa luati haine pentru 12 luni intr-o valiza de 1m x 30 de cm. Si nu orice fel de haine, ci destule cat sa te simti confortabil atat pe plajele din Caraibe cat si iarna la 3000 de metri in Anzi.
Imposibil? Nu doar ca e foarte posibil, dar a mai ramas loc si de obiective foto, incarcatoare, plasa de tantari, trepied, carti, cosmetice si diverse alte accesorii utile (sau mai putin utile) pe drum. Si ce e cel mai fascinant, nu am simtit niciodata ca ne lipseste ceva.
Am descoperit in timpul asta ca un rucsac cu haine se poate imbraca in atat de multe combinatii incat sa fii si adaptat climei, dar si situatiei, iar in momentul in care iti poti impacheta toata avutia in 30 de minute, sentimentul de libertate e incredibil.
Si atunci ce sa facem cu multii metri patrati de haine ramase acasa, zecile de creme cosmetice, aparatura de ultimul racnet de nisa – pentru alergat, pentru ascultat, pentru vizionat, pentru inregistrat – si echipamentele sportive care doar ele au vreo 100 de kg adunat? Le aruncam? Nu, sunt ok. Dar ar fi bine sa incepem sa le vedem ca ceea ce sunt. Capricii, rasfaturi si, deseori, afirmatii publice ale unui statut social. Uneori dobandit, alteori doar visat.
Lectia nr. 5 – Mai putin de 10% din lucrurile care ne cer atentia merita, de fapt, atentia noastra.
Practic e o extensie in planul ideilor a lectiei numarul 6. Lucrurile materiale sunt doar o parte din lucrurile pe care le lasam acasa si nu le ducem dorul.
Tin minte ca inainte de plecare aveam zile pline in care gandul zbura intre ce a spus un anume client, ultima declaratie grava a presedintelui, razboiul din Ucraina care ne ameninta, o lege ce urma sa duca evident si rapid tara de rapa, o problema de sanatate a unui prieten, ratarea calificarii nu stiu carei echipe de fotbal in nu stiu ce competitie europeana, ultimul viral de pe Facebook care se cere analizat si multe, multe alte “crize”, evenimente exceptionale si riscuri asunse tocmai scoase la iveala.
Calatorind, am invatat ca de fapt 10% din astea sunt cu adevarat importante si merita luate in calcul.
Bradut compara foarte fericit stilul asta de viata cu un joc de tetris in care non-stop iti cad din cer piese pe care tu trebuie sa le invarti si sa le asezi in locul potrivit in sistemul tau de valori si credinte. Iar cu media asaltandu-te de dimineata pana seara, piesele astea cad din ce in ce mai repede si, cum spunea un mare intelept al carui nume imi scapa, urgenta creeaza importanta. Dar de fapt e o munca sisifica cu scop neclar, si de-abia cand calatoresti si esti in imposibilitatea de a o face, iti dai seama ca putine informatii sunt cu adevarat importante. Presedintele va da in continuare declaratii, echipele romanesti se vor califica sau nu, legile vor fi bune pentru unii si proaste pentru cei mai multi, razboiul nu va ajunge in Romania si tara nu se va duce de rapa. Iar daca se va intampla, nu va fi din cauza ca n-am citit eu 30 de surse si nu voi fi dezbatut in detaliu cu amicii la o bere sau pe forumuri problema.
Nu sunt avocatul variantei strutului (cu capul in nisip), dar as initia cu placere un “no media challenge”. Acest challenge ar implica renuntarea pentru 20 de zile la televizor, Facebook si Internet pe telefon. Apoi, inainte de a le activa pe toate din nou, o donatie de 100 de lei, dolari sau euro la cauza care pare cea mai veridica fara atat zgomot.
Lectia nr 4 – Lumea e plina de mancaruri delicioase.
Bucataria peruana are de toate, dar exceleaza in fructe de mare.
Fara bagaj (fizic si psihic) lumea pare dintr-o data un loc mai prietenos si cred ca asta e primul lucru pe care il descoperi cand calatoresti.
Cand Internetul tace, telefonul nu mai suna si mailul nu mai vrea nimic de la tine, te poti bucura de micile placeri ale vietii. Si pentru noi, o sursa constanta de incantare a fost mancarea. Nu e tara pe glob care sa nu se laude cu felurile ei de mancare si pe cuvant ca merita incercate toate!
In itinerariul nostru am dat nas in nas cu ciocolata si bananele prajite dominicane, puiul 100% natural si langustele cubaneze, preparatele mexicane carora niciun restaurant din Romania nu le face dreptate, crevetii ecuadorieni recunoscuti ca cei mai buni de pe glob si vita si vinul din Argentina si Chile. Am descoperit ca cea mai mare nedreptate culinara in Europa se face bucatariei peruane (si vreau sa invit pe aceasta cale orice peruan serios sa deschida restaurant in Bucuresti, pentru ca vom duce dorul preparatelor) si nici nu vreau sa aduc vorba despre pestii deliciosi din Barbados si Indonezia de care nu auzisem pana sa venim aici.
Unde mai pui ca inca n-am ajuns in China, Tailanda sau Vietnam dar, tin sa mentionez, papilele noastre sunt pregatite.
Una peste alta, am descoperit retete cat pentru o viata intreaga de delicii, si, chiar daca fericirea nu trece doar prin stomac, e pacat ca ceea ce ajunge la noi din partea cealalta a lumii sunt doar dezastre si statistici ciudate. As inventa un buletin de stiri care, de cate ori aduce vorba de o zona a globului, introduce si o reteta. Ceva de genul: si apropos, oamenii de sub acest vulcan care tocmai a erupt, apreciaza pestii fierti in frunze de palmier cu ghimbir si banane. Reteta este urmatoarea …
Lectia nr 3 – Poti invata o limba straina la orice varsta (si e bine sa o faci)
Iar cel mai important, e foarte distractiv. Si nu ma refer la faptul ca rade lumea de tine in timp ce incerci sa legi cat de cat inteligibil niste cuvinte. Asta nu se intampla aproape niciodata, este doar in mintea noastra.
Cu amicii nostri dragi din Chile la o discutii despre vin. Cand vorbesti limba, prieteniile se leaga mai usor.
Aproape toti oamenii pe care i-am cunoscut au fost incantati ca incercam sa vorbim limba lor, ne-au incurajat si ne-au ajutat. In plus, pana la un
anumit nivel, nu e nici foarte dificil. Ce poti invata foarte usor este sa zici “Buna ziua/dimineata/seara”, sa numeri pana la 5 sau 10 si eventual numele catorva mancaruri care iti plac mai mult. E foarte simplu si ai nevoie doar de 2-3 zile de exersat, indiferent daca e vorba de spaniola sau indoneziana.
Insa benficiile se vor vedea imediat. Oamenii te vor privi altfel, discutiile se vor lega mai usor si vor fi mai personale. Nu pentru ca esti in stare sa porti o conversatie, ci pentru ca interlocutorul va aprecia si va fi mai putin timid in a-si duce engleza (sau ce limba de circulatie vorbeste el) dincolo de zona de confort. Si unde nu stie, va zice pe limba lui si, dupa ceva semne, vei invata un cuvant nou.
Insa partea distractiva vine imediat dupa momentul in care iti asumi ca e posibil sa nimeresti intr-o situatie stanjenitoare, dar ai de gand sa incerci oricum.
Si acum tin minte cand, in a doua zi in Bali, a trebuit sa cautam o galeata pentru Ice Bucket Challenge.
Aici galetile sunt o raritate, pentru ca un cos din frunze de palmier e mai potrivit si mai simplu de procurat, dar din pacate nu poti cara apa cu el. Asa ca am batut o plaja de la un cap la altul, vreo 45 de minute, interactionand cu 10 persoane diferite, care nu vorbeau engleza, incercand sa le explic ce am nevoie si de ce imi trebuie o galeata si nimic altceva. Cand in sfarsit intelegeau, ma intrebau, curiosi pe buna dreptate, le ce imi trebuie. Imaginati-va, va rog, ce inseamna sa mimezi Ice Bucket Challenge si cam ce impresie poate lasa asta interlocutorilor!
N-am mai ras asa de mult timp, dar pana la urma am gasit. Si asta e cea mai buna dovada ca un zambet larg si o atitudine deschisa te poate ajuta chiar cand nu poti comunica. Daca deja stii 10-20 de cuvinte, lucrurile merg mai usor si se leaga de minune.
In concluzie, incercati limba locului, indiferent ca sunteti in Grecia sau in China. Noi vom face din asta o activitate principala in orice destinatie, la fel ca inotul cu delfinii si privitul apusului, pentru ca este la fel de distractiv si aduce la fel de multe amintiri memorabile.
Lectia nr. 2 – Problema de obicei nu e o problema, atitudinea ta la problema insa poate fi
Ca si lectia nr. 1, asta este o lectie draga noua, pe care o vom aduce inapoi acasa.
Turul nostru ne-a pus la incercare de atatea ori prejudecatile, incat a trebuit sa le lasam balta. Exemplu o poveste din Bali.
Ea incepe cu o camera in care am observat pe podea un fel de gainat care, pe parcursul zilei disparea, pentru ca dimineata sa apara din nou la loc. Am cerut explicatii, oarecum cu capsa pusa, pe principiul nu suport mizeria si la banii pe care ii platesc ma astept sa fie curat. Asa am aflat ca responsabilul este un geko, acea mica soparla prietenoasa, omniprezenta la tropice, care mananca insecte si e tinuta cu drag pe langa casa din Caraibe pana in Indonezia. Se spune aici ca primii locuitori ai unei case sunt ei, pentru ca iau spatiul in primire inca din faza de constructie si raman locatari aproape permanenti. Dar cea mai simpatica caracteristica a lor este insa ca aleg drept toaleta acelasi loc pe tot parcursul vietii. De aceea balinezii, inainte de a decora, verifica sa vada care e locul de “relaxare” al gecko-ilor si aranjeaza mobila in consecinta, astfel incat sa fie usor de curatat.
Asta e motivul pentru care gainatul aparea si disparea si asta e motivul pentru care nimeni nu ne putea ajuta cu nimic. Dar cand auzi asemenea explicatie parca e greu sa mai ramai suparat.Si asta e doar una dintre povesti. Am mai aflat ca a avea o cobra pe langa casa nu e neaparat un lucru rau, ca poti face poze la inmormantari fara ca nimeni sa se supere (ca doar n-a murit din cauza ta!) sau ca a tine pasari in colivie e la fel de crud cu a plimba catei de apartament in lesa.
Infricosator sau dragalas? Tu decizi.
In rezumat, am invatat ca obiceiurile si lucrurile cu care oamenii sunt ok sau nu, sunt diferite din loc in loc si prejudecatile iti dau mai mult de furca decat ceea ce traiesti. Putine locuri pe lumea asta sunt perfecte si, venind din Romania, unde frustrarile ca nu e totul ca-n asa numitele “tari civilizate” sunt la ordinea zilei, reflexul este sa vedem imediat micile defecte drept erori strigatoare la cer si sa uitam sa ne bucuram de cele frumoase aflate chiar in fata ochilor.
Asiaticii insa sunt de parere ca nicio calitate nu vine fara un defect si invers. Daca vrei confort vei gasi, dar probabil la pachet cu aglomeratie, zgomot si mizerie. Daca vrei liniste si natura neatinsa, vei gasi si asta, dar probabil la pachet cu tantari si alte animalute mai greu de digerat pentru un european trait la oras. In ambele cazuri poti alege sa te oripilezi sau sa te simti bine, depinde doar de tine. Nu spun sa alegi una sau alta din convingere. Dar daca ceva ti se pare strigator la cer si necesita o reclamatie, iar cei din jur nu se agita, e posibil sa fie doar in mintea ta. Accepta, incearca sa intelegi, si tine cont ca, desi e contra reflexelor tale naturale, in contextul respectiv e posibil sa aiba sens. E un exercitiu excelent pentru empatie si se zice ca odata cu ea vine si intelepciunea.
Lectia nr. 1 – Oamenii sunt in esenta si in marea lor majoritate buni
Asta este cea mai frumoasa lectie pe care am invatat-o pe drum (si cred ca una dintre descoperirile care face calatorii atat de fericiti). A venit ca o supriza dupa toate stirile si povestile deprimante citite inainte de a pleca, dar, ne bucuram sa raportam de la fata locului, este adevarata.
Daca nu iesi din lumea vestica, ai o senzatie ciudata ca restul lumii se zbate intr-o saracie lucie si, in lipsa de alte solutii, ticluieste planuri de a-ti fura ceea ce ai. Sau functioneaza dupa un mod de a gandi atat de ciudat si malefic incat, slava Domnului!, bine ca nu au colonizat lumea si raman blocati pe mica lor insula.
Majoritatea stirilor pun accent pe diferentele dintre noi astfel incat aveam uneori senzatia ca a trai printre incasii din Anzi, negrii din Caraibe sau musulmanii din Indonezia e ca si cum te-ai rataci printre extraterestrii rau-voitori. Nimic mai fals. Toti acesti oameni vor ceea ce vrem si noi: o educatie pentru copii, sa termine de platit rata la casa, sa stranga bani pentru a calatori si, in principiu, o viata sigura si, conform standardelor lor, confortabila. Adica pace, dragoste, liniste si timp pentru a se bucura de ele.
Toti cei pe care i-am intalnit ne-au incantat cu o curiozitate sincera de a afla mai multe despre noi si dorinta de a ajuta sa ne bucuram de ce e mai frumos si ii face mai mandri de tara lor. Chiar si atunci cand cautau sa ne vanda ceva, dupa ce treceam de partea in care se convingeau ca nu si-au gasit musterii si nu vrem nimic, gaseam, dincolo de comportamentul tranzactional, caldura si prietenie.
Bine, dar vedem atatea grozavii la televizor incat nu prea imi vine sa va credem, veti zice. De acord, dar tineti cont de cateva lucruri.
Pentru fiecare lucru rau vazut la televizor exista cel putin 999 de lucruri normale, bune, frumoase pe care nu le povesteste nimeni. Pentru ca nu ies din comun si nu socheaza.
Pentru fiecare calator care a ramas fara camera foto in Ecuador si a pus un video pe youtube cu asta, exista cel putin 999 care s-au simtit bine si au avut doar experiente placute fara sa incarce vreun fel de video. Sau daca au facut-o n-a ajuns viral cat sa il vedem si noi.
Din restul de 0.1% (si cred sincer ca procentul e oricum prea mare) jumatate nu sunt persoane rele per se, ci doar oameni care, pentru atinge scopurile de mai sus, nu vad alta solutie decat sa te buzunareasca, sa-ti cloneze cardul bancar sau sa-ti umfle nota de plata de la un oarecare serviciu. E bine sa fii atent, e foarte bine chiar si vom povesti in detaliu despre asta, dar cred cu tarie ca scopul lor nu este sa-ti faca rau. Pur si simplu vad camera foto pe care tu ti-o iei din jumatate de salariu drept contravaloarea a 3 luni de munca grea si cred ca renteaza. In plus, pentru fiecare hot de buzunare, am intalnit 3-4 oameni care ne-au sfatuit sa avem grija, in cutare cartier sau in cutare autobuz. Procentul care ramane nu schimba concluzia initiala. E mai mare sau mai mic, in functie de destinatie, dar oamenii sunt in esenta si in marea lor majoritate buni si curiosi. Si fie si numai pentru a te convinge de asta lumea merita strabatuta si descoperita.
Musulmani facand poze cu paganul intr-un templu Budist. Peace!
Lectia numarul 0 – nu crede TOT ce citesti pe net sau in ghiduri de calatorie
Am citit mult inainte sa plecam. Avand un an la dispozitie, ne-am facut capul calendar cu tot felul de informatii despre toate destinatiile, incat ne era frica ca am stricat tot farmecul si nu vom mai descoperi nimic nou.
Din fericire nu e asa. Locurile si oamenii se schimba, de multe ori de la anotimp la anotimp si cu atat mai mult pe parcursul anilor. Fiecare om experimenteaza destinatiile prin prisma propriilor credinte, frici si fascinatii, asa incat cititul e bun, dar nu va spune mare lucru despre cum vei gasi tu respectivul loc.
Prin urmare nu ne crede pe cuvant. Ce ni s-a parut noua s-ar putea sa nu ti se potriveasca tie si singurul mod sa iti dai seama este sa experimentezi pe propria piele. Daca te-a fascinat o destinatie, cauta-ti timp si du-te s-o cunosti! De obicei e mult mai interesant decat ai putea crede de acasa.
Iar daca ai fost deja si ai lectii de impartasit, spune-ne si noua! De-abia asteptam sa aflam ce-ai descoperit.
Bogdan
5 Comments